Mie, daca-mi ridica cineva stergatoarele de la masina, mi-a stricat toata ziua. In primul rand, ma simt ca un copil certat, apoi ma enerveaza la culme ca ala care mi-a facut-o e asa de las ca n-a lasat niciun semn sa-l gasesc sa-i spun vreo doua si mormai despre asta in capul meu pana gasesc ceva care sa ma enerveze mai tare.

De fiecare data cand imi gasesc stergatoarele ridicate imi imaginez ca o gospodina in capot ranjeste de dupa perdeaua de la bucatarie, ca mi-a facut-o ea ca m-am asezat pe locul care nici macar nu-i platit si pe care barbatul ei economist sau baiatul ei ITist o sa-l ocupe abia peste cateva ore.

Eu si-asa parchez atat de prost (and I have the cars to prove it) ca daca ar fi dupa mine n-as opri deloc, as merge incontinuu pana se termina benzina. Intotdeauna caut locul cel mai larg, iar daca nu gasesc spatiu decat intre doua masini, trebuie sa iau din torpedou deodorantul ala care te scoate din orice situatie, asa de stresata sunt. Daca ar sti asta aia care-mi tot ridica stergatoarele, pun pariu ca ar veni repede sa-mi stearga ei geamurile si oglinzile si sa-mi potriveasca masina ca sa nu le fac vreun pocinog la plecare.

La noi la birou si-asa gasesti greu loc de parcare, s-au mai si apucat ca construiasca niste blocuri pe straduta pe care las masina. Competitia e dura, trebuie sa vii din ce in ce mai devreme la birou ca sa gasesti un loc decent.

La coltul strazii e o casa. O casa cu oameni si cu birouri si cu niste garaje la parter. Prin fata garajelor, primaria a pus linie din aia punctata, ca poti sa parchezi acolo. Garajele nu-s folosite de ani de zile, nici muraturi nu cred ca gasesti in ele daca reusesti sa deschizi usile. Dar daca parchezi acolo, musai iti gasesti stergatoarele ridicate. Zi de zi. Zi de zi. Am si aflat: culmea, nu le ridica oamenii cu garajele, ci oamenii cu birourile.

Asa ca nu numai ca insist sa parchez acolo daca nu gasesc loc in alta parte, dar m-am apucat sa pun la loc pe parbriz nu numai stergatoarele mele, ci pe toate pe care le gasesc ridicate. Zi de zi, zi de zi. Si a inceput sa-mi placa asa de tare, ca ma gandesc sa fac asta tot timpul, nu numai pe strada mea.