Am crescut in Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt, cu gura cascata la nenumarate, cum altfel, povesti.

Una dintre ele e despre studentia a doi „monstri sacri”, celebri de pe-atunci, ale caror nume nu le-am retinut pentru ca eram prea mica. Hazul era cu atat mai mare cu cat erau actori cunoscuti si in vremea aceea. La Institut (Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, UNATC de azi), la un examen:

Profesor: XY, ziceți-ne, vă rugăm, cine a scris Ierusalimul Eliberat?

XY (viitor celeb): – Bla bla bla (o prostie).

WZ (alt viitor celeb, soptindu-i): – Tasso, ba!

XY (serios, îndreptându-se de spate): – Pardon, tatal sau.

……..

Ieri, joaca aiurea si putin aiuritoare cu Ionut si Catinca. Pe roluri, suntem pe rand: politist (eu), presupusi infractori (ea si Ionut), avocat (Ionut), seful politistului (Ionut). Dialog:

Eu: – Si de unde aveti, va rog, atatia bani cat sa platiti un avocat?

Catinca: – Am primit o mostenire.

Eu: – De la cine?

Ionut (soptindu-i Catincai): – De la matusa Tamara.

Catinca: – De la matusa mea, Mara.