– Hai, ca esti simpatica si faci glume, imi strecoara Catinca de dimineata la ora de smotocit.

Putina liniste, exprimarea mi-e cunoscuta de undeva.

Mi-am amintit acum, dupa niste bulgari de zapada, oameni de zapada, dat zapada din jurul masinii si niste zapada: e din familie.

La Piatra-Neamt, la noi pe palier erau patru apartamente: un profesor universitar cu nevasta, profesoara de biologie, o doctorita de la anestezie, Zaharia cu nevasta si copilul si Janel, un pensionar firav, insurat de-o vesnicie cu Olguta, pensionara si ea, manufacturiera de bors pentru toata scara B si cantareata in corul bisericii. Olguta le stia pe toate, era mereu bine dispusa, stia sa joace „Nu te supara, frate!”, in casa ii lucea mereu fata de crema iar pe strada era perfect aranjata, manichiurata, coafata si machiata. Olguta era foarte hotarata si nu prea aveai ce-i face: ea era sefa.

Vine un Sf. Ion. Olguta ii pregateste o agapa lui Janel. Olguta face liste de invitati. Cine vine, cine e taiat de pe lista, cine langa cine sta. Janel indrazneste:

– Mai e un loc liber.

– Hm, zice Olguta catre ea si apoi, cu voce tare: Sa-l chemam pe domnu Zaharia, ca el e simpatic si zice multe glume!

(Ca totul pe vremuri, informatia a ajuns la noi mai intai pe sub mana. Doamna G., profesoara de biologie, a asistat la facerea listelor pentru ca avea nevoie de niste bors. Dupa ce-a aflat vestea, a lasat repede borsul acasa si-a venit la noi, in stilul ei inconfundabil – a sunat la usa si-a disparut in apartamentul ei, sa n-o traga curentul/chestia asta ma enerva la culme si, cand am crescut si m-am facut obraznica, nici nu-i dadeam drumul, ziceam ca n-am vazut pe nimeni si mi-a fost frica/. Cand mama i-a deschis, doamna G a scos-o repede: „sa nu-si faca program diseara domnu Zaharia, ca l-a invitat Olguta sa spuna glume”. Una peste alta, ne-am dus. Nu va spun, altfel ne-a salutat lumea din bloc dupa aia).