Si cand se uita urat, se uita urat ca mine. Si cand nu mananca, tot ca mine nu mananca. In ultima vreme vrea sa fim „surori”, adica sa ne imbracam la fel. Avem pijamale identice si acum si salopete de blugi. Noroc ca nu mergem la aceeasi scoala, altfel as face-o de ras. Ca e, totusi, mult mai frumoasa ca mine.

Vorbim la telefon:

– Si stii ce-am mai facut azi?

– A?

– Am luat o carte din biblioteca!!

–  Asa…(avem casa plină)

– De la biblioteca scolii!

– Whoa!

– Da, ne-a dus doamna sa vedem unde e si am fost singura!

– Auzi, mai mama, da’ tu nu mai citeai acum o carte?

– Merg cu amandoua!

Fata mamii toata. Ma temeam uneori ca, desi am bagat carti in ea la greu, am s-o pierd in fata televizorului si-a Minecraftului. Mai ales ca nici eu nu mai apuc asa de des sa citesc. Eu stiu ca vedeam carti in fiecare zi la tata in mana, nu numai in biblioteca, si-asa m-am luat si eu cu pierdut noptile citind si scapat carti in cada si uns pagini cu gem si altele asemenea. Da’ nu, e pe drumul cel bun. E fix ca mine – e si lacoma, ca oricat ai acasa, tot mai iei una de pe raft, si inconsecventa si tine doua-trei carti langa pat din care citeste in paralel.

– Si stii ce-am luat?

– Ia.

– Mircea Santimbreanu, Recreatia mare. Ai auzit de el?

Asta-mi place cel mai mult. Ca si mine, nici Catinca nu-si inchipuie c-ai trecut prin ce trece ea.