Pe langa toate istericalele cu care ma baga-n boala si talentele cu care ma da pe spate, Catinca are resurse peste resurse sa ma uimeasca. Dar aici este momentul sa-mi aduc aminte ca are aproape noua ani si ca viata cu ea e abia la inceput, asa ca-mi iau pastilele si stau cuminte la locul meu. Sa va zic. Avem asa:

Situatii de tip 1: isi da peste degete, are o pielita desprinsa langa unghie (ah, zgarmaturile), are o, ma scuzati, usturime in fund, are o zgarietura cat un varf de ac pe undeva sau o julitura de 3 mm. Astea sunt cazuri serioase care, netratate in cinci minute, pot sa cauzeze cresterea oceanului planetar cu cinci centimetri de lacrimi si disparitia unor specii de animale asurzite de urlete.

si

Situatii de tip 2: Catinca la operatie de polipi jucandu-se cu un copil in rezerva, Catinca cu branula 12 ore in spital, Catinca cu ochiul umflat stand la pus picaturi ca un mielut, Catinca cu dureri in gat inghitind noaptea la doua siropuri fara sa maraie ca am trezit-o, Catinca suportand resemnata valuri de rau de masina pe drumuri interminabile, Catinca la dentist. Ce face? Ma strange de mana, de fapt mai mult eu pe ea, se uita la mine cu speranta ca o sa treaca repede si indura.

Aseara o ustura ceva la nas si mi-a luat juma de ora s-o tamponez si s-o linistesc. Azi mergem din nou la dentist, da’ e ok.

Si, pe cat imi vine sa-i zic sa-si bage mintile-n cap cand se vaita pentru un nimic, de infinit mai multe ori imi vine s-o iau eu in brate si sa-i iau durerea cand o vad cum suporta chestii la care pe mine ma ia cu lesin. Si-asa o mai iubesc, de nu se poate.