– Mami, stii ce mai vreau? zice cu vocea 2, aia cu care mai cere o prajitura.  

– Ia, ii dau eu o ureche, in timp ce cu cealalta sunt atenta la Shm, care cearta niste pasari pe geam.  

– As vrea sa nu mai folosim cuvinte urate in casa.  

– Foarte frumos, zic din gura, in timp ce in cap s-au trezit pompierii, salvarea, politia si IGSU: Catinca nu prea are parte de prostii in casa, cu p cu f niciodata, poate vreun Dumnezeu ratacit, dar altfel….Ce fel de cuvinte, draguto? intreb cu inima-n gat. 

– Adica eu ma pot abtine, dar cand va aud, pe tine si pe Ionut, spun si eu ca voi, invarte ea cutitul mai bine.  

Oi, treaba cu exemplul personal in gura unui copil cu vocea 2 si ochii cat farfuriile e cam dureroasa.  

– Ai dreptate, Catinca, asa ar trebui sa facem. Haide, zi-mi, ce cuvinte urate? 

– Pai, cand ii ziceti lui Shm  pisica proasta .

Rusine, parinti! Rusine, de o mie de ori rusine! 

– Foarte adevarat.  

Asta-i momentul cand Shm sare de pe pervaz direct pe canapea, inhata un servetel folosit, face un salt peste Catinca si se ascunde sa-l manance.  

– Pisica proasta! tipa Catinca speriata. …. 

– Mami, eu zic sa-i spunem cum ii ziceti voi, Pepe. Adica, stii tu, p.p.