Avioane-n cap

– Bai, ce facura astia? 

Ma trezsc brusc. La fix, ca pamantul e foarte aproape.

– Pe unde ne dusera?

Tanarul din spatele meu e agitat rau de tot. La plecare facea gluma dupa gluma, se pare ca fata lui e inca proaspata si el inca trebuie sa fie cocos, dar acum e numai panica in vocea lui.

De fapt, nu facem decat sa aterizam. Tanarul insista.

– Bai, e ceva in neregula. De la Frankfurt se vine peste DN1, acum venira pe-aici, ce-i asta? Ceva e in neregula, fusera probleme la zbor, ai vazut ca si de la Frankfurt decolara ca nebunii, pe alta parte (pe unde, doamne-iarta, ca n-am zburat direct de pe camp sau de pe auto-bahn??).

As vrea sa nu-l aud, la cat de tare ma doare capul, dar perfectul simplu nu ma lasa.

– Fusera probleme, iti zic eu. Coaja asta e veche de cel putin douazeci de ani, mai zice el categoric ca aia care stiu ca mai sunt niste morti din Colectiv ascunsi pe undeva, dar ca norocul se pune burduful si toata lumea se avanta spre iesire cu aceeasi hotarare cu care si-au propus sa fie mai buni. Tanarul meu isi ia gagica de mana si se arunca spre scara. Imi ia fata si trebuie sa ma trag inapoi in scaun, dar pornesc si eu dupa ei. Cand ajunge la stewarzi se opreste, apoi intra de-a dreptul in cabina pilotilor. Unul dintre pilotii nemti isi da seama ca ii sta in drum, se da la o parte, il lasa sa se uite, zambeste si-i spune:

– Yes, Sir, that’s amazing, I know. There are real pilots inside.  

Un comentariu la “Avioane-n cap

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *