Iaca, ce-intamplare. Zilele trecute i-am adus Catincai un bradut moale si placut la atingere, umplut ca o pernuta, facut de o prietena care are un atelier de textile pentru casa. Bradutul a devenit brusc cea mai iubita jucarie si a fost botezat Molcush, dupa numele atelierului. Catinca l-a luat cu ea in pat, l-a invelit, l-a mangaiat, i-a zis noapte buna si mi-a cerut sa-i zic povestea.

–  Vrei sa-ti zic povestea lui Molcush?

– Nu. Pe asta o sa ti-o zic eu.

– Cand?

– Chiar acum.

Mai jos, povestea lui Molcush, imaginata de Catinca.

Molcush era un bradut vesel si zambaret si avea toate crengile ridicate a veselie. El era magic, adica putea sa ia forma lucrului pe care statea. El crestea la marginea unei paduri si de asta era verde, pentru ca radacinile lui erau in pamant cu iarba. Lui ii placea mult sa stea de vorba si era foarte fericit pentru ca niste veverite se mutasera intre ramurile lui. Mai erau si niste pasari care calatoreau mult si care veneau sa ii povesteasca ce-au vazut. Si, pentru ca a vrut sa vada si el lumea, Molcush a fugit din padure.

La inceput a mers repede, repede, pana a ajuns pe un deal, sa vada incotro s-o apuce. Acolo si-a dat seama ca a obosit si s-a asezat pe o piatra sa se odihneasca. Cand s-a asezat pe piatra, a impietrit si el. Si veveritele care traiau acolo acum se catarau pe el ca niste capre negre pe un munte.

Dupa ce s-a odihnit, s-a ridicat si a plecat mai departe. A mers ce-a mers, dar nu a fost atent si s-a suit pe o masina. (?) Si atunci radacinile i s-au facut roti si ramurile usi cu geamuri si veveritele stateau inauntru la volan si conduceau bradul-masina si din cand in cand mai claxonau ca sa se distreze.

Pe urma, bradutul s-a oprit langa un restaurant dar s-a atins cu ramurile de perete si s-a transformat si el in restaurant si ramurile erau mese si conurile de brad erau farfurii cu mancare si veveritele tare s-au bucurat pentru ca le era cam foame.

Cand s-au saturat, bradutul a plecat din nou la drum. Si a mers, si a mers, pana ce a ajuns intr-un oras. Acolo s-a oprit intr-un parc dar i se facuse cam frig. In parc era si o fetita care se pregatea sa plece acasa pentru ca era seara. Si l-a auzit pe bradut cum le spunea veveritelor ca ii e frig pentru ca ea era mica si inca intelegea limba copacilor si a animalelor. Si i-a zis bradului:

– Hai la mine acasa, ca la noi e cald.

Si bradutul a venit dupa ea.

Fetita statea intr-o casa si a lasat geamul deschis la camera ei. Si cand toata lumea s-a culcat, bradutul le-a spus veveritelor ca el va intra in casa dar veveritele n-au vrut sa intre si ele si au plecat. Si bradul si-a scuturat bine picioarele, a intrat in casa si s-a asezat in pat langa fetita. Dar, cum a pus capul pe perna, s-a transformat si el intr-o pernuta verde, moale si frumoasa si matasoasa. Si fetita l-a luat in brate si a dormit toata noaptea cu el asa.

Si, fiindca i-a placut foarte mult sa stea cu fetita si sa vorbeasca cu ea despre orice, bradutul Molcush s-a hotarat sa ramana la ea si sa nu-si mai schimbe forma.