Hiporoz e un hipopotam roz, facut de IKEA in perioada lor psihedelica. Tot de-atunci aveam si o girafa albastra, dar asta e alta poveste.

– Zi-mi o poveste cu Hiporoz, o fetita si un tablou.

– O sa-ti zic mai mult, o poveste despre tine si Hiporoz.

Acum multa vreme, cand erai foarte mica, nu dormeai deloc singura, asa ca te culcam cu mine in pat in fiecare seara. Te mai trezeai in timpul noptii, asa ca fiecare minut de somn era foarte important pentru mine, fiindca dimineata ma trezeam devreme de tot, sa merg la birou.

Intr-o noapte, m-am trezit sa beau apa. Cand m-am intors, in camera era numai apa pe jos si in pat, in locul meu, dormea langa tine ceva ca un monstru. Era mare si negru . M-am apropiat si am vazut ca era un hipopotam urias. Eram foarte suparata, pentru ca mi-era somn si trebuia sa ma trezesc devreme.

– Da-te la o parte, i-am zis, acolo dorm eu.

– Lasa-ma, ca si mie mi-e somn, mi-a zis hipopotamul. Era mare, mare, cred ca avea mai mult de o tona, era ca si cum masina noastra ar fi dormit in pat langa tine.

– Da-te la o parte. Daca nu esti atent, poti sa te invarti peste Catinca si mi-o faci placinta.

– Pai tocmai pentru Catinca am venit.

– Hai, gata cu povestile, lasa-ma sa ma culc. Du-te la tine acasa.

– O sa plec, mai stai putin sa ma uit la ea.

–  De ce ?

– Of, cicalitoare mai esti. O sa-ti zic. Eu sunt un hipopotam, da?

– Da.

– Si stau in Africa, da?

– Da.

– Si cum stateam eu in mlastina mea sa ma racoresc, am auzit alti doi hipopotami cum vorbeau. ”Ai auzit de Catinca?” a zis unul. ”Nu.” A zis celalalt. ”Cine e?” ”E cel mai iubit copil din lume.” Acuma, asa sunt eu. Cand aud de ”cel mai” si ”cea mai”, trebuie neaparat sa vad cu ochii mei, altfel nu cred. In felul asta, am vazut o multime de lucruri nemaipomenite. Asa ca am ciulit urechile si am ascultat mai departe. ”Si unde sta Catinca asta?” ”Departe de tot, intr-un loc la care-i zice Bucuresti”. Cand am auzit, n-am mai asteptat. M-am dus acolo unde se varsa raul in mlastina mea, din rau am trecut in Nil, din Nil am inotat in Marea Mediterana, am trecut prin Dardanele si Bosfor in Marea Neagra, de-acolo pe Dunare si-apoi m-am ratacit prin balti pana am gasit intrarea.

– Care intrare, ce intrare ?

– Intrarea la Catinca in casa, pai eu ce cautam ?

– Si ?

– Of, nu te duce mintea deloc. Ia uita-te in jur.

Stateam si ma uitam si nu intelegeam. Pe unde poate sa intre un hipopotam intr-o casa fara sa fie simtit? Si cum ma uitam eu asa, am vazut ca unul dintre tablouri, cel cu marea, e putin stramb.

– Nuuu, am zis, n-ai cum!

– Ba am. Si acum ca ti-am povestit, mai lasa-ma sa ma uit la Catinca putin si-ti las locul in pat.

Hipopotamul s-a uitat lung la tine, a oftat, apoi s-a ridicat, asa greoi cum era si s-a strecurat in tabloul cu marea. Numai fundul negru i se mai vedea. Am sters apa de pe jos si m-am bagat in pat. Te-am sarutat si te-am luat in brate si, cand sa sting lumina, am auzit un zgomot. Hipopotamul era tot acolo si se uita la noi.

– Chiar e cel mai iubit copil. Sa ai mare grija de ea. Pot sa mai vin la voi sa va vizitez ?

– Sigur, oricand, dar nu chiar in mijlocul noptii.

– O sa mai vin. Pana atunci, da-i asta din partea mea. Si, inainte sa dispara, mi-a aruncat pe pat un hipopotam mic de plus roz.

Asa am ajuns noi sa-l avem pe Hiporoz, de la un hipopotam care a venit sa te vada tocmai din Africa si care a intrat la noi in casa printr-un tablou.