„Spune-mi o poveste” – la culcare.
„Spune-mi o poveste” – la masa.
„Spune-mi o poveste” – in masina.
Poveste, poveste, poveste. De aproape opt ani spun povesti din capul meu. Le stie si pe celelalte, dar pe alea le asculta pe disc. Ale mele sunt la comanda si, uneori, sunt si „ceva mai frumoase”.
Am ajuns sa spun povesti pentru toata gasca de copii si am prieteni, oameni mari si fara minte care tin cu ursul si care le-o iau inainte copiilor si ma-ntreaba: „si, si?” cand au impresia ca respir. Asa am ajuns sa-i vad cum rad pe infundate cand vin cate doi mucosi la mine tinandu-se de mana sa ma roage: „ne zici povestea aia cu piratul cand mergem in padure?”. V-o zic.
De obicei, Distinsa imi da vreo trei cuvinte din care sa-i scot povestea. Cand se simte in putere, spunem povesti in cerc. „Ce credeti voi ca face Shm (Shm e pisica) cand noi nu suntem acasa? Hai, fiecare are cate cinci minute si dupa ce terminam o luam de la capat. Incepe mami.” Asa au aparut Shm spion, Shm party-boy si Shm politist. Dupa vreo doua ture, am inceput sa amestecam personajele intre ele si Shm politist incerca sa-l prinda pe Shm spion, care era ascuns in carciuma lui Shm party-boy.
Avem si cicluri de povesti. Mama Iepurila si cei sapte copii ai ei, dintre care Iepurasul Costica e cel mai tont, treceau prin nenumarate aventuri pana termina Catinca de molfait doi centimetri patrati de snitel, aventuri pe care mi le cere si acum. Fetita care viseaza dinozauri in masina in drum spre scoala m-a ajutat in multe seri sa adorm inaintea Catincai in timp ce povesteam. Si povestea cu cele sase clatite magice are mai multe variante, nu de alta, dar le uit indata ce le spun.
Dar i-am promis Catincai ca n-o sa mai uit pana dimineata ce-am povestit seara si, ca sa nu uit, o sa scriu aici prostiile care o incanta asa de tare.
Stay tuned.