Catinca are cate o pasiune stiintifica saptamanala. Mumiile, rachetele si spatiul cosmic, corpul omenesc, incoltirea boabelor de grau. Stim ca e pasiune pentru ca numai despre asta vorbeste. Stim ca e saptamanala, pentru ca in fiecare saptamana Pinguinii din Madagascar (aia de pe Nickelodeon, nu filmul) ii dau cate o idee noua.

De-o saptamana, singurul ei subiect de discutie e clonarea. Vin acasa ca femeia romana cu cinci sacose-ntr-o mana in fiecare seara si-n fiecare seara imi sare in brate cu avant cat inca mai sunt in usa si-mi spune:

– Imi mai povestesti despre clonare?

– Se ia o celula cu ADN de la animalul pe care vrei sa-l clonezi……

Stie acum despre ADN si ce poate el sa faca. Stie care e procesul de clonare. Stie ca inainte sa iasa Dolly oamenii de stiinta au avut 276 de incercari de clonare nereusite. Stie ca Oaia Dolly a fost eutanasiata la 6 ani pentru ca avea artrita si cancer la plamani.

A desenat pe perete din memorie cum se cloneaza o oaie.

Acum face liste cu cei pe care vrem sa-i clonam. Primele suntem noi doua: facem o Catinca noua care sa se duca la scoala si o mami noua care sa se duca la birou si noi, originalele, stam acasa si ne jucam. Facem vreo trei mama Oli, „pentru ca ea trebuie sa se duca mereu pe undeva si n-are timp” si vreo doua Shm, „pentru ca e draguta si mai vreau o pisica”. Pe Ionut n-o sa-l clonam, insa, pentru ca exista riscul „sa nu iasa cum trebuie si sa nu mai gateasca asa bine”.

Astept cu nerabdare sa depasim momentul clonarea, desi uneori ma intreb ce urmeaza sa aud dimineata de dupa usa de la baie:

– Mami, mai povestim despre fuziunea atomica?

– Mami, mai povestim despre ciurul lui Eratostene?

– Mami, mai povestim despre existentialism?