Ploua cu muci in jurul nostru. Copii de scoala, copii de gradinita, parinti, colegi. Care mai de care mai rapusi. Mi-i si rusine sa spun ca suntem sanatosi. Nu bag mana-n foc, dar pe mine ma suspectez ca mi-a crescut rezistenta de la alergat. De Catinca, insa, ma mir de-a dreptul. De cand a intrat la scoala, s-a mai mucit, nu-i vorba, dar n-am mai vazut o febra si-un rosu-n gat de nu stiu cand. Ionut se tine si el bine, mai des ia un algocalmin a doua zi decat un paracetamol.
Dar, hei, nu zic. Pentru ca nu suntem toti sanatosi. Pisica Shm stranuta. Stranuta cu muci. Stranuta cu muci la doi centimetri de fata ta. Stranuta cu muci la doi centimetri de fata ta in timp ce tu dormi.
Zilele astea inteleg ca mananca servetele de hartie. Mai mult, o sterg la muci si dupa aia ii dau servetelul sa-l manance. Daca s-ar uita la mine cu dispret si mi-ar spune: „Sunt o creatura a Domnului, am capul foarte mic dar sunt mult mai inteligenta decat tine. Nu sunt obiectul batjocurii tale si Catinca a facut foarte bine cand te-a dat in judecata fiindca mi-ai zis pisica proasta” poate ca as lasa privirea in jos si mi-ar parea rau. Dar n-o face. Asa ca o las sa-si manance servetelul cu muci si i-am facut programare la doctor sambata.
Am, totusi,o strangere de inima, ca-mi aduc aminte ce-am patit cu ea cand am luat-o.
Catinca tot voia un animal, asa ca m-am lasat indemnata de-un coleg si intr-o zi de chenzina am luat copilul de mana si ne-am dus la Mall. Intr-un pet shop de-acolo sunt si animale de la adaposturi (ce-i drept, alea cu pedigree pareau toate sedate, numai astea de strada erau vii). Le iei gratis, dar trebuie sa mai cumperi si tu ceva de-acolo, sa nu zici c-ai trecut degeaba. Catinca a ales-o pe Shm. Erau doua pisici de strada, una neagra, frumoasa-frumoasa si Shm a noastra, albicioasa si jigarita, n-avea par pe coada, pe un picior si pe-o ureche, vai mama ei. Aia neagra scuipa si injura ca un birjar. Aia alba ni s-a suit in brate si nu s-a mai dat jos de-acolo. Spre incantarea mea de mama care baga valori in copil cu seringa, Catinca a ales-o pe aia cheala dar iubitoare. Si nu numai cheala – mai avea si-o boala de urechi. Am lasat 800 de lei ca nimica pe prostii, am luat marfa si-am plecat.
Acasa, da-i cu tratamente. Aveam un raft doar cu farmacia pisicii. O ungeam pe partile fara par cu crema cremelor de trei ori pe zi, ii puneam picaturi in urechi de doua ori. Si-i dadeam si niste pastile de nu-stiu-ce.
Ionut nu era acasa cand am facut trebusoara asta. Cand a venit, insa, s-a uitat la ea cu ochiul barbatului expert (a avut un pui de motan vreo doua luni acum multi ani) si-a zis:
– Eu cred ca matza asta a voastra e bortoasa.
Hac, inima-n loc. Ne propunem s-o ducem la doctor cat mai repede. Inca doua zile de creme, picaturi si pastile. A patra zi vin acasa si-o gasesc pe Catinca plansa toata. Imi sare-n brate hohotind:
– Mamiiii, Shm nu mai vede!!!!!
Hac, inima-n loc, partea a doua. Ma uit la pisica, avea un ochi inchis de tot si pe celalalt intredeschis.
Luat copil, luat pisica, mers doctor veterinar (o placere, de altfel, abia asteptam sa-l vad din nou. Un baiat frumos cu ochi albastri, ne cunosteam de la Shm Intaia).
Pisica nu era bortoasa, dar avea conjunctivita cronica si era racita. La crema de dat pe coada si picaturile de ochi, tocmai se adaugase un tratament de 10 zile de picaturi de ochi si pastile de raceala.
In drum spre casa, in masina, Catinca incerca s-o linsiteasca pe Shm. Ionut se uita la mine, ma ia de mana si-mi zice:
– Ai dat 800 de lei si-ai luat cea mai stricata pisica din magazin.
Am o dilemă: cum se pronunţă Shm ?
Exact asa. Sh de la shoarece si m. Se aude si un i la final, de la invatator. Scuze, dar pe template-ul asta diacriticele se vad complet aiurea.
Ok. Voi incerca sa scriu fara diacritice pe aici. 🙂
Să mă ierți, dar am râs puțin în sinea mea. Cred că Șm o să mă ierte și ea. Acum o descopăr. 🙂
Poți să râzi cu voce tare, e voie.
am descoperit „povesti pentru Catinca” cautand povesti pe net pentru nepotul meu de 3 ani jumate si mi-au placut la nebunie,i multe din ele protagonistul ar putea fi Patrick al nostru,si lui ai plac povestile cu animale iar el se crede dinozaur,are si o gramada de dinozauri de toate formele si culorile si tot nu-i ajung.
Vă nulțumesc. Acum Catinca a mai crescut și vorbim despre alte lucruri la culcare, dar parcă parcă aș mai vrea să spun câte o poveste.
Nu ati mai scris nimic despre aventura noului an școlar.