1.
Plansa la telefon:
– Mami, s-a intamplat ceva rau de tot! Am luat –B la dictare, c-am scris „cocanitoare” in loc de „ciocanitoare”.
sau:
– Mami, am luat 85 de puncte la concurs, e rau de tot!
Nu, draga mea, nu-i rau deloc. De fiecare data cand aud de note care-s mici numai in inchipuirea ambitioasa a parintilor, imi apare in fata ochilor spectrul Gainii. In clasa a doua am luat 8 la naturale, la o lucrare de control la Gaina. Poate n-am stiut cate pene are, nu-mi aduc aminte. Dar nu pot s-o uit pe mama, cu ochii in lacrimi, gandindu-se, probabil, ca nu mai am nicio sansa. Nu, draga mamii, e in regula sa iei –B si 85 de puncte, pentru ca nu de la „cocanitoare” sau 5+4 = 10 o sa ti se traga relele in viata.
2.
– Mami, maine e vineri inainte de vacanta. Pot sa nu ma duc la scoala?
– Nu. Daca se mai duc copii, te duci si tu (in clasa pregatitoare, intr-o vineri inainte de vacanta m-a sunat invatatoarea la 9 sa ma duc s-o iau, ca era singurul copil din clasa la scoala).
– Dar deja ma gandeam sa-mi fac tema de azi maine si e ca si cum m-as duce la scoala.
– Nu, draguta, iti faci tema azi si maine te duci la scoala.
– Nu-mi convine aranjamentul asta, la revedere.
3.
Rest de teme la matematica. Discutia se-infierbanta:
– Zi-mi tu raspunsul.
– Nu pot. Pot numai sa-ti arat cum se face.
– Dar zi-mi, pentru ca sunt obosita si nu mai pot.
– Hai sa-ti spun cum.
– Nu cum, cat!
Nervi incinsi. Cu greu, copilul alege sa gandeasca. Rezolva 91-19 cu mintea ei, in timp ce eu ma uit la ea stoarsa de puteri si abatuta.
– Pot sa-ti dau un sfat? zice. Incearca sa zambesti, macar o data pe zi.
