Mama Oli e bona Catincai. E cu noi de-atata vreme, ca ma si jenez sa-i zic „bona”. E, cum i-a zis Catinca atunci cand ne-a pus pe caprarii, „mama” ei de-a doua. Ca sa fie clar, mama Oli ar putea sa-mi fie si mie mama. Iar mama ei e trecuta la categoria „biba”, adica bunica. De-ai naibii ce suntem, noi, astia mari ii mai zicem intre noi si „ma-sa Oli”, ceea ce ne face sa chicotim si pe Catinca sa se incrunte.

Pe mama Oli am descoperit-o printr-o agentie de bone, hat, in capatul celalalt al orasului, ca sa ne dam seama, la interviu, ca stam la un bloc distanta. Are grija de Catinca de cand avea fata 3 luni jumătate si a fost langa noi de la primul ei pas pana la ultima prostie.

Dupa cum ziceam, suntem niste copii rai. Eu si Catinca, mai putin Ionut care e, de departe, preferatul ei. E-nalt si frumos si stie sa gateasca, deci ai ce discuta cu el. E si simpatic, si empatic, merge la sigur. Catinca face traznai toata ziua, mai degraba mama Oli o asculta pe ea. Iar eu sunt rea prin absenta: n-apuc sa vorbesc cu ea, ii dau mana libera mai mult decat ar vrea, nu sunt acolo cand are nevoie sa sa se planga cuiva.

Pe 1 ianuarie ne-am urat la multi ani si a ramas ca mai vorbim pana incepe Catinca scoala. Or, eu am uitat s-o sun. In fine, am tot amanat pana cand am zis c-o sun azi dimineata, dar nici n-aveam nimic sa-i spun. La ora noua, suna telefonul. Mama Oli, in lacrimi. De-a binelea in lacrimi: ca ea ce face, ca pe ea n-o suna nimeni, ca astepta un telefon sa vada daca mai vine la Catinca. Ca si cand, dupa opt ani, o ceata mi s-ar fi pus pe ochi si m-as fi hotarat in patru zile sa renunt la ea, sa nu-i dau nici banii pe ultima luna si nici s-o anunt. Pai ea nu stie ca pe mine trebuie sa ma duci de mana sa-mi arati unde-i frigiderul? Cum crede ea ca as putea avea grija singura de Catinca mai mult de sapte zile la rand? Eu, care ma rog in fiecare seara si fac voodoo sa nu i se impace baiatul cu iubita si sa-i vina cu un nepot acasa? Eu, care o corectez pe Catinca subtil si cu rabdare cand vorbeste cu „decat”-ul prins de la ea, in loc sa-mi iau o bona testata cu Gramatica Academiei?

Doamne fereste. Am incercat s-o impac si mi-a lasat impresia ca am reusit. Da’ ceva din vocea ei nu m-a convins. La pranz, sun acasa, raspunde Catinca:

– Ha, ha, ha, hi, hi, hi.

– Lasa asta, da-te mai la o parte sa-ti spun un secret. Vezi, te rog eu mult, azi poarta-te cat poti tu de frumos cu mama Oli.

– Numai azi? Se rezolva!

– Nu numai azi, dar azi in mod deosebit, incerc sa dreg eu busuiocul. Cred ca am suparat-o cu ceva.

– Ce-ai mai facut? ofteaza Catinca.

– Am uitat s-o sun.

– Of, si tu? Si eu! ofteaza Catinca din nou. (WTF, parca vorbesc cu mama despre o matusa!!)

– Tu poarta-te frumos cu ea, eu ii iau niste flori.

– Bine, ii desenez cea mai mare inima si-i zic povestea aia noua cu pisici.

Doamne-ajuta! Daca povestea aia noua cu pisici nu functioneaza, ne-am lins pe bot.