Cam asa-mi place sa ma gandesc la mine in timp ce ma plimb demna noaptea prin casa cu o seringa de Nurofen in mana.

Stiam ca nu-i bine sa te dai mare si sa zici ca n-ai mai fost bolnav de multisor si ca numai pisica e racita, dar nu m-am putut abtine. Acum am si confirmarea ca blogul e citit si de altcineva, nu numai de prietenii mei. Karma e pe faza si citeste. Citeste si se distreaza. Si zice, hai, ma, ia uite la fata asta cum se-alinta.

Nu era suficient sa indop pisica cu pastile. Sambata a cazut Ionut. Ieri, Catinca. Amandoi cu febra. Eu, ca un apostol al sanatatii, mi-am luat misiunea in serios si m-am hotarat sa-i fac bine. Nu de alta, dar pe principiul: „Cezar e mort, Napoleon e mort si nici eu nu ma simt prea bine”, ma incearca si pe mine o durere de cap si de oase si as vrea sa aiba cine sa-mi dea si mie siropel.

Deocamdata misiunea de a-i converti functioneaza.

Pisica accepta stoica chinul picaturilor in urechi si ia antibiotice amestecate in mancare fara sa stie ce inghite.

Catinca a imbratisat de bunavoie sfanta treime Nurofenlaoptore, Panadollasaseore si Siropdetuse.

Cu Ionut, insa, mai am de lucru si cred ca are nevoie de un exorcism, pentru ca are in el un pui de Olivia Steer si nu crede in Teraflu. Numai noaptea e mai putin vigilent si accepta o aspirina.

Asa ca azi noapte am facut ture prin casa si am impartit siropuri si pastile si i-am mangaiat pe cei cazuti. Azi dimineata i-am lasat pe toti trei acasa cu bona. Eu am venit la birou sa ma relaxez si sa ma pregatesc pentru tura de la noapte.

Drept pentru care o sa intru acum intr-o sedinta.