Minunată cum e, Catinca îmi scoate peri albi în fiecare zi. Ultimul fir era să albească din cauză de răsfăț și alintat. Că nu pot, că nu vreau, că vino tu, că fă-mi, că-s mică și nu pot. Că mă pisicesc, poate-mi faci tu. Nu prea mă-ncântă alintăturile astea și-mi vine să le tai scurt când le prind. Și totuși…

Eram acum ceva vreme cu Catinca în 335. Tocmai când era autobuzul mai plin, s-a găsit sa se alinte și să se pisicească. Am potolit-o cu un „stai frumos pe locul tău și nu te mai alinta”. De pe scaunul din față s-a auzit:

– Alint-o cât poți și las-o să se răsfețe cât vrea.

Atât. No disclaimer, nu că să ai totuși grijă, nimic.

Ah, ce bine. Îmi place la nebunie să primesc sfaturi de viață de la necunoscuți. Pe primul loc sunt sfaturile despre cum să-mi cresc copilul, primite pe nepusă masă de la bătrâne în autobuz. Am mereu o vorba bună la mine pentru cazuri din astea. Spre norocul meu, de data asta am deschis întâi ochii înainte să deschid gura.

În fața mea stătea o femeie ponosită (ca toți bătrânii din țara asta, mama ei de viață) dar cu o privire vie care zicea că viața a trecut de multe ori peste ea, dar asta-i problema vieții, n-are decât s-o mai încerce, ea e tot acolo și-o așteaptă.

– Am 91 de ani și când am crescut eu nu era vremea de alintat, trebuia să facem cumva să trăim. Acum e o vreme când ai răgaz să alinți, n-o pierde, că nu se mai întoarce. Să nu te superi că ți-am zis.

Am dat din cap că mulțumesc, mi-am tras-o pe Catinca mai aproape și-apoi am coborât.

Acuma, cred că sunt într-o zonă de confort destul de mare ca să-mi fie greu să-mi imaginez că mâine poate începe un război, că poate să vină un cutremur, o foamete, un accident de mașină care să schimbe vremea de alintat în vreme de supraviețuit. Dar vremea e fragilă și se poate schimba repede, chiar dacă mie nu-mi vine să cred. Și chiar dacă toate astea n-o să se întâmple până crește Catinca, poate nu-i rău să mă gândesc mai bine.

…și totuși mi-am adus aminte de întâmplarea asta și m-am gândit că n-ar strica să am mereu mintea trează și să mă întreb, atunci când se întâmplă, ce rău pot face într-un moment anume alintatul sau răsfățul. Poate, în loc să fiu sâcâită, să mă bag în jocul ei și să mă pisicesc și eu. Să-i mai dau puțină dragoste, cât am vreme. Am făcut-o și n-a fost rău.

Am salvat un fir de păr de la albire. Și aș vrea să am mereu mintea la mine ca să salvez mai multe.