Am dat din intamplare din nou peste povestea cu petrecaretii pe schiuri si mi-am adus aminte de una dintre povestile cu Gogoasa. Toate erau care mai de care mai de necrezut, dar eu cred ca asta e cea mai misto. L-am cunoscut pe Gogoasa acum vreo douazeci de ani. Daca am stiut vreodata cum il cheama cu adevarat, am uitat. Ne mai nimeream din cand in cand la aceeasi masa in Laptarie sau pe Motoare si atunci cineva zicea:

– Bai, Gogoasa, mai tii minte cand…?

Gogoasa tinea minte. Cu toate astea, nu-mi aduc aminte ca el sa fi confirmat povestea asta, asa ca o trec la capitolul legende urbane. Nu m-ar mira sa o aud din alta parte, cu alte personaje.

Gogoasa era cam cazut in cap, tot timpul putin mirat ca mai traieste, tot timpul gata de facut cate una. Pe vremea aia, avea o gagica ultra pusa la punct, care iesea clar in evidenta intre noi. Era si foarte fitoasa si-l tinea pe bietul baiat sub papuc de facea toata lumea misto de el. Pe vremea aia nu erau mobile si-l suna fata pe fix sa-l verifice si era vai mama lui daca nu era acasa cand suna ea. Gogoasa mai scapa din cand in cand de radar si atunci toata lumea era a lui.

Odata, la o scapare din asta, a iesit baiatul in Club A unde a baut pana aproape de dimineata, a agatat o gagica si-au plecat la ea acasa. Dupa ce-au facut tot ce era de facut de cate ori era de facut, a venit vremea sa plece Gogoasa, sa fie acasa daca suna fata.

A iesit din bloc, putin orbit de lumina de-afara, s-a suit intr-un taxi si-a zis:

– La Gorjului, va rog. (asta e undeva prin cartierul Militari, Bucuresti, Romania)

– Unde?

– La Gorjului.

– Unde vine asta?

– Hai, bre, zice Gogoasa, faci misto de mine?

– Nu, dar sunt de 20 de ani taximetrist in Ploiesti si n-am auzit niciodata de Gorjului.