Cand se uita la vreun meci de-al sportivilor lui de suflet, Ionut parca e din alta lume. Ti se pare ca-i auzi inima de la un metru distanta si camera e plina de tensiunea a treizeci de englezi care tin cu Manchester United. De multe ori imi vine sa ma uit la el, nu la meci. E intruchiparea cuvantului awesome: e atat de impresionant, dar parca ti-e si putin teama.
La fel si la finala de la Indian Wells. Tot meciul a fost acolo, in manerul rachetei Simonei Halep. Am stat si eu, am comentat, m-am mai dat pe net. M-am bucurat tare cand a castigat, dar am zis ca-i suficient.
– Draguta, eu ma culc.
– Eu mai stau. De la atata adrenalina, nu pot adormi inca.
– Perfect. Scoate si rufele din masina. Pacat ca nu putem da cu aspiratorul la ora asta.
Multumesc, Simona Halep!