Mama Oli, bona noastra, a tuturor, e tinuta in casa de boala. O roaga pe Catinca sa duca gunoiul afara. Catinca tremura de placere. A mai iesit ea pana la masina, dar aia era la noi acasa, cunostea locurile. Aici trebuie sa mearga singura pana in spatele blocului! E atenta la explicatii, ia punga de gunoi si pleaca in aventura. Iese din bloc, da cu nasul de libertate, o amusina si e lovita drept in fata de suflul ei puternic. Ramane imbatata si, inapoi in casa, nu vorbeste decat despre asta. Cand se intoarce, intra direct in sevraj si mai vrea. Vrea mai mult. Vrea sa mearga peste drum, la cumparaturi!

Cand ajung seara de la birou, numai despre asta vorbim. Ma duce in spatele blocului sa-mi arate unde a aruncat ea gunoiul. E asa de incantata ca mi-ar deschide tomberonul sa-mi arate si punga. Vorbim despre cum asta e un lucru important pentru ea si-i promit ca o sa mearga singura si la cumparaturi.

Parcam. Trebuie sa luam ceva de la Mega, care e peste drum de blocul nostru. Cand aude, se incordeaza ca Jaune Tom in Parisul Vesel.

– Ma duc eu singura, te rog, te rog! se tanguie tremurand.

Ma uit la ea, mi-aduc aminte de mine la opt ani, trec peste faptul ca aia era acum 30 de ani intr-un oras de provincie si nu in Bucurestiul de azi si zic: ia, hai! Ne targuim despre ce sa ia, cati bani sa-i dau si cum sa facem. Ramane ca eu o astept sa treaca singura strada (care e marisoara) si vin incet dupa ea si raman la intrarea in magazin. Ii dau cinci lei (ca sa-mi ramana si rest !) sa ia o apa.

– Gata. Te rog sa stai la locul tau si sa nu-mi mai dai niciun fel de sfaturi!

Aaaand, action!

O vad cat e de agitata, dar nu e emotie, e placere. Emotia e la mine. In State am vazut intr-o librarie o carte pentru parintii de boboci de college. Se chema Letting Go. Acu mi-ar fi trebuit si mie cartea aia. Imi vine sa-i strig din spate sa fie atenta si ce sa mai faca. Am uitat sa-i spun ce apa sa ia. Nu i-am spus ca e musai s-o plateasca si sa nu iasa cu apa in mana sa ma intrebe ceva..si o mie de alte lucruri. Imi musc buzele si ma uit cum trece strada – la inceput precauta, apoi zburdand. O las si merg incet dupa ea. Pana la Mega, o pierd din ochi. Is nebuna. Incep sa ma intreb daca a intrat sau nu. Raman la intrare. La Mega la ora asta e lume ca la iesirea de la metrou. N-o vad nicaieri.

Ma uit, ma uit. Ca sa-mi treaca timpul, il sun pe Ionut, cu nasul lipit de geam. In timp ce vorbim, o vad. Mititica, printre oameni mari. Cand vad ce are in mana, inghet. La cat se zbate cand e vorba sa mergem prin magazine, n-as fi banuit niciodata ca are simtul asta in ea. Catinca pune pe banda o sticla de Evian. La noi in casa nu vede decat Dorna sau Borsec. E vorba de talent sa te duci prima data la cumparaturi si sa te infigi direct in apa cea mai scumpa. Ah, fata mamii!