Cine n-a facut mustati si ochelari cu stiloul pe pozele din cartea de istorie n-a fost la scoala. Eu am fost, dar am zis ca din doua, una: ori mustati, ori ochelari. M-am oprit la mustati. La facultate n-am avut carti cu poze, asa ca m-am cam oprit dupa liceu. Am luat-o de la capat cand am inceput sa-i fac poze Catincai. Am avut unele chiar reusite, dar copilul a crescut si simtul lui critic le-a catalogat drept ridicole, asa ca am rarit-o si cu asta.
Ma tem ca distractia cu mustatile s-a terminat de tot. Acum o saptamana am primit un biletel de la doamna, cum ca mititica s-ar putea sa aiba probleme cu vederea. Asa ca am aromit copilul, l-am pacalit sa urce in masina si l-am dus la doctor. Mai impins, mai cu joaca, mai cu „nu vreau ochelari!!”, am intrat si ne-am facut toate controalele.
La sfarsit nu mai termina cu intrebatul: „O sa-mi puna? Cand ii luam? Ma duc maine cu ochelarii?” O sa te tot duci, nu-ti fa griji.
Mai nasol de mine ca acu, daca ai ochelari, n-o sa-ti mai pot pune mustati.