Eu cred ca am depasit perioada istorica in care era de neconceput sa nu fii credincios. Nu cred ca religia ar trebui sau ca ar putea fi predata la scoala. Cred ca BOR sau orice alta institutie religioasa ar trebui sa incerce mai mult sa aduca oamenii la biserica, nu sa-i recruteze din gradinita sau din scoala. Suntem un stat laic, nu religios. E adevarat, e dreptul BOR sa incerce sa-si aduca aproape cat mai multi adepti. Ca si Coca Cola, trebuie sa vanda. Dar, dupa mine, e gresit sa faci o intelegere cu statul si sa vinzi in scoala. (Asta e varianta soft si publicabila a parerii mele despre biserica si nu dezvolt).

Ma trezesc, deci, cu hartiuta de la scoala, ca sa semnez sa invete fata religie (nici asta nu dezvolt, suna de parca ar invata despre shamanism in Alaska, dar ei buchisesc Crezul. Ce-i drept, as prefera sa invete ca exista shamanism in Alaska, ca unii se inchina la Mecca si altii aprind betisoare in pagoda si ca noi ne facem cruce, dar ca e cam acelasi lucru). Catinca a fost bolnava cand s-a facut sedinta cu parintii, asa ca n-am de unde sa stiu ce si cum s-a discutat si cum a pus invatatoarea problema. Primul lucru a fost s-o intreb pe Catinca:

– Ce faceti la religie?

– Desenam. Doamna ne spune povesti, pe urma ne pune sa ne gandim la niste lucruri si sa le desenam.

Ma uit pe caietul ei – cateva desene intitulate familia mea, prietenii mei si spuneti ceva frumos despre animale.

– Ce povesti va spune doamna?

– Ieri ne-a spus o poveste despre cel mai folositor animal din lume si cum un copil a spus ca cel mai bun animal e sobolanul. Pentru ca tatal lui era miner si in mina erau multi sobolani si intr-o zi toti sobolanii s-au adunat si au fugit si oamenii au plecat si ei si pe urma a fost un cutremur si asa sobolanul i-a salvat viata tatalui lui.

– Si altceva, ce va mai spune?

– Sa fim buni si cuminti.

– Tu vrei sa mai faci religie?

– Vreau.

Iata doua probleme mari rezolvate: ce si cum se preda si ce vrea copilul. Doamna nu le intuneca mintea, cum am auzit de la prietene, cu „daca nu-ti asculti parintii o sa mergi in iad”. Nu-i duce nimeni la biserica sa-i spovedeasca cu clasa, iar Catinca n-a venit acasa recitand „Inger-ingerasul meu”. Si, cel mai important, copilul gaseste orele pasnice si vrea sa se mai duca. Se poate spune ca inca nu stie pe ce lume e si ca de aia trebuie sa iau eu o decizie, dar deocamdata nu pare sa fie momentul sa intervin.

Problema 3: alte optiuni. Alte optiuni scoala nu are in acest moment si, desi ar trebui sa aiba, nu cred ca se vor mobiliza sa ne ofere ceva prea repede. Si, atunci, ce facem cu copilul cand nu e la ora de religie? Sta pe hol. Ora e in mijlocul zilei si, oricum, e o singura profesoara la scoala, n-o sa poata face toate orele la inceput sau la sfarsit, ca sa nu stea copiii neocupati in scoala. Nu vreau pentru Catinca si nu trebuie ca un copil sa stea aiurea pe hol, nesupravegheat.

Problema 4: majoritatea. Desi asta e o falsa problema, de vreme ce Catinca vrea sa mearga la ora asta. Eu, una, pot sa nu fac ce face majoritatea, dar aici nu-i vorba despre mine. Cei mai multi parinti au optat pentru religie. Nu vreau ca ea sa se simta exclusa. Varsta ei inca nu-i permite sa fie suficient de tare incat sa tina piept unor vorbe aruncate aiurea si nu vreau s-o expun degeaba acum.

Am semnat, deci, hartia, si-am trimis-o la scoala sa faca religie in continuare. Aplic principiul vazand si facand si, daca pe drum se intampla ceva, voi lua o hotarare cand trebuie sa fac din nou cererea.

Poate sa para oportunist, stiu, lipsit de coloana vertebrala si altele asemenea, sa fac ceva impotriva credintei mele si sa las copilul la orele de religie cand eu nu sunt de acord cu predarea religiei in scoala. Bravo parintilor care nu au semnat hartia. Poate as fi facut-o si eu daca mi s-ar fi parut ca simt o presiune sau ca metodele doamnei de religie nu mi s-ar fi parut ortodoxe sau daca n-ar fi vrut Catinca. Dar asa, de ce s-o lipsesc de o experienta care ii poate folosi?

Desenati ceva despre sufleutul frumos al copiilor, spune cerinta. Catinca a desenat un dinozaur, ca sa nu fie discutii. Nimeni n-a protestat.