Ne mai prostim si noi pe-acasa. La sfarsit, uneori plangem, alteori radem. Iar uneori…

Am intrat in bloc inaintea lor. Lumina era stinsa pe casa scarilor. Am urcat pe scari si m-am hotarat dintr-o data sa nu intru in casa. Tiptil, am mai urcat doua etaje si-am asteptat.

Au urcat dupa mine. In fata usii, s-au oprit. In loc sa scoata cheia, au inceput sa sune. Catinca batea in usa si ma striga, rugator: „mamiiii”. Mami, nimic.

– Unde e? intreaba Catinca.

– Sa vedem. Ionut deschide cu cheia, intra si se agita amandoi in hol.

– A disparut, zice Catinca. Hai s-o cautam. Eu ma duc in jos, tu in sus.

Ionut urca pe intuneric pana la mine. Ii fac semn sa taca si sa se duca dupa Catinca, eu intru pe furis in casa.

Rastoarna blocul amandoi. Nu-s nicaieri. Catinca e super-agitata. Mai mult de placere. O aventura! Incearca sa intre inapoi in casa, usa-i inchisa. Suna, bat cu pumnii, ma mir ca nu iese cineva sa le spuna sa se potoleasca. Deschid incruntata:

– Unde-ati fost? V-am asteptat sa va pun la treaba!

– Unde-ai fost tu? Intreba Catinca. Am intrat in casa si tu nu erai!

– Ba eram!

– Ba nu!

– Eu sunt sefa, eu spun ca eram, eram!

– Ahaaaa! Zice Catinca si se uita la Ionut: Ne-a pacalit! Ii face semn sa se aplece, susuotesc ceva, apoi se indreapta si-mi zice:

– E timpul sa duci gunoiul.

Iau gunoiul si ies. Prevazatoare, iau cu mine cheile din usa. Cand ma intorc, casa goala, intuneric. Nu asta era, deci. Incep sa vorbesc tare, sa se auda:

– Ah, ce bine c-au plecat. Pot sa stau si eu putin linistita. Ia sa inchid eu usile astea cu cheia, sa ma asigur ca nu intra pisica nicaieri. Ii inchid in camera Catincai si dau drumul la televizor. Trece o vreme, cam multisor, suna telefonul, de pe numarul lui Ionut:

– Mami, noi suntem in parc, du-te la Mega sa-mi iei o ciocolata, te rog.

– Pleeec! strig tare in casa si ma asez la loc.

Nu prea a mers, ca-si dau seama ca n-au cheie sa deschida usa. Suna din nou:

 – Mami, ne vedem la Mega. Dar adu-mi, te rog, o jucarie din camera mea.

Descui usa, in camera Catincai e intuneric. Pilota chicoteste. Incep sa arunc cu jucarii peste ei in pat.

– Asta nu, asta nu, asta nu, asta nu. Poate asta? Nu.

Pilota chicoteste si incepe sa tuseasca. E timpul sa se termine, ca se sufoca acolo amandoi. Ma intorc si tip a surpriza:

– Aaaaa!

– Aaaa! Tipa si Catinca iesind de sub pilota.

Il calca pe Ionut in picioare, imi sare in brate si-mi zice:

– Esti regina farselor! Abia astept sa vina 1 aprilie! Ce-o sa ne mai pacalesti!!!!