Catinca e genul de copil care a inceput sa planga de foame cu niste biscuiti la doi metri de ea, fiindca ii era lene sa sa duca sa-i ia. M-ar chema sa-i si mestec, daca asta nu i s-ar parea chiar si ei prea mult. De fiecare daca cand ma apuc de facut ceva, inevitabil vine si-mi cere ajutorul pentru ceva ce face ea. Sa fiu personaj negativ intr-un joc cu dragoni, sa construim un catarg pentru corabia de pirati, sa facem o casa pentru iepuri, sa-i aduc un pahar cu apa, sa-i pun tableta la incarcat, s-o scarpin in nas. Evident ca trei sferturi din lucrurile astea le face singura, dar i-e lene si-ncearca. Daca merge, bine, daca nu, macar am incercat. Din cauza asta, timpul meu pentru mine sau pentru facut altceva e de multe ori fragmentat si de foarte multe ori inexistent. Doar ca…

…nici eu n-am venit azi dimineata. Uneori, destul de rar, pentru ca e desteapta si s-ar prinde daca as repeta schemele prea des, cand vreau timp:

• Curat ceva cu otet – cum a fost cazul azi – garantat 30 de minute in camera ei cu usa inchisa;
• O rog sa stranga jucariile din camera – garantat o ora in camera ei. La sfarsit nu e curat, pentru ca daca se trezeste cu doua jucarii in mana inventeaza imediat un dialog intre ele si incepe sa se joace;
• Sunt de acord sa-si spele jucariile preferate – garantat o ora in baie. Nu se poate misca de-acolo fiindca are mainile pline de spuma;
• Ii sugerez s-o sune pe bunica-sa – garantat 50-60 de minute de libertate. Amandoua vorbesc mult, iar Catinca o pune pe mamaie sa verifice ce face f i e c a r e dintre jucariile pe care le are la ea acasa. Jucariile nu-s putine si bunica-sa ar sta si-n cap sa-i faca pe plac;
• O rog frumos sa-mi faca niste felicitari – garantat 45 de minute singura. Catinca deseneaza foarte frumos (really) si e tot timpul ready to oblige. Desigur, ma bazez foarte mult pe lipsa ei de concentrare si stiu ca dupa ce va incepe o felicitare o sa treaca la alt desen fara nicio legatura cu subiectul.

Ma rog. Uneori o mai las sa se joace pe tableta sau ii pun vreun film si o rog sa se uite singura (ca regula, ne uitam impreuna, comentam si ne tinem in brate, deci nu prea pot sa lipsesc) si in cazul in care e Ionut acasa se joaca impreuna.

Ce vreau sa zic, mamelor din lumea-ntreaga: gasiti punctele slabe ale copiilor vostri si folositi-le fara mila! Lumea poate fi a noastra! Sarbatori cu adevarat fericite!