– Zi-mi o poveste cu un balaur de jeleu.

– Zicem.

 

A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti…A fost, intr-o tara, departe, un deal inconjurat de paduri. Cine-l privea de departe se minuna mereu, ca varful dealului era acoperit doar cu iarba si iesea ca un mot dintre padurile dinprejur. Si pe varful dealului era …. un dragon de jeleu.

– Pffff, ce-i asta?!

– Taci, ca nu stii.

Era mare, cum sunt toti dragonii. Urias de-a dreptul. Era de cateva ori mai mare decat un om, avea o coada lunga de jeleu, gura deschisa si colti de jeleu si corpul lui era acoperit

– de solzi de jeleu…

– …multicolori. Dormi, bre.

Copiii veneau din toate colturile tarii sa ia cate un solz din dragon si parea ca solzii cresteau imediat inapoi, pentru ca dragonul era intotdeauna intreg. Era o minune. Dar nimeni nu stia cum ajunsese acolo dragonul de jeleu – sigur, copiilor nu le pasa prea mult, iar parintii lor erau tot timpul ingrijorati ca cei mici sa nu manance prea multe dulciuri, asa ca nici nu prea intrebau. Exista totusi o legenda care spunea ca…

Pe vremea cavalerilor, acum foarte, foarte mult timp, era odata un dragon care traia intr-o pestera. Era soi rau, iesea din cand in cand si fura comori si in fiecare an cerea cate o fata frumoasa si-o manca. In restul timpului, statea intins pe comoara lui si dormea. Daca cineva incerca sa-l trezeasca – si au fost multi cavaleri care sa vrea sa-i vina de hac si intrau curajosi in pestera lui – se ridica dintr-o data si incepea sa scoata flacari pe gura. Se cutremura pamantul de fiecare data cand se trezea. De la flacarile lui, padurile din jurul pesterii arsesera de atatea ori ca nici nu mai cresteau copaci pe-acolo.

Dupa o padurice care mai ramasese, totusi, neatinsa, intr-un satuc, traiau niste oameni care ii mai tineau piept balaurului. Dar mai ramasesera putini si nu prea mai aveau sperante, pentru ca dragonul le mancase aproape toate fetele si le omorase baietii viteji care plecau sa se lupte cu el. Intr-o zi a venit in satucul acela un cavaler. Ii spunem cavaler pentru ca avea un cal si era imbracat intr-o armura. Dar arata ca vai de el. Era un pispirica, nu-i dadeai nici zece ani. Era slab, slab de tot si armura zanganea pe el pentru ca ii era prea mare. Avea picioarele strambe si niste dinti urati si stricati si nimeni nu putea sa se uite la el fara sa vrea sa intoarca capul in alta parte. Cavalerasul asta s-a oprit in mijlocul satului si a strigat cu o voce pitigaiata:

– Sa vina aici conducatorii satului!

Niste batrani se apropiara de el.

– Cine esti tu si de ce vii asa in satul nostru?

– Am venit sa va scap de dragon. Dar pentru asta, trebuie sa-mi dati de sotie pe cea mai frumoasa fata din sat.

Toata lumea a izbucnit in ras. Vestea s-a dus din om in om si se-auzeau hohote de peste tot.

Cavalerul scoase o sabiuta ca o scobitoare, o invarti amenintator deasupra capului si tipa:

– Nerecunoscatorilor! Asa va purtati cu cel care o sa va salveze??

– Ai dreptate, domnisorule. Am fost nepoliticosi. Descaleca si hai in casa, sa bei si sa mananci ceva, spuse cel mai batran dintre conducatorii satului. Intrara toti intr-o casa, iar tanarul zise:

– Eu va pot scapa de dragon. Dar trebuie sa ma casatoresc mai intai cu Fata Ascunsa in Pod.

Oamenii se uitara mirati unul la altul. De unde stia tinerelul asta despre Fata Ascunsa in Pod?

Cu ceva vreme in urma, conducatorii satului luasera hotararea sa ascunda de dragon o fata. Era cea mai frumoasa fetita care se nascuse in sat de multa vreme. Zana ursitoare i-a spus ca ea o sa salveze satul de dragon. Asa ca batranii au luat-o imediat dupa nastere, sa nu afle lumea – si nici balaurul – si au ascuns-o intr-un pod. I-au facut acolo patut in fan, iar soarele intra in voie printr-o fereastra larga a podului. Mama fetei a stat cu ea cat a trebuit, apoi batranii urcau la ea pe rand, sa-i tina de urat si s-o invete carte. Fata statuse ascunsa 18 ani fara ca nimeni sa afle despre ea. Iar acum uratul asta a venit s-o ceara de nevasta?

– Stiu de fata pentru ca am avut aceeasi zana ursitoare, a spus baiatul. Zana asta e cam glumeata si-i place sa incurce lucrurile foarte tare. Eu m-am nascut in aceeasi zi cu fata, in capatul celalalt al lumii. Mie mi-a ursit ca voi invinge un dragon, cu conditia sa ma casatoresc cu Fata Ascunsa in Pod. Dar nu m-a facut nici puternic, nici frumos. Am 18 ani, dar sunt asa cum ma vedeti. Si am si dintii foarte stricati pentru ca mi-a ursit sa-mi placa foarte mult dulciurile si sa nu ma pot abtine niciodata. Singura mea putere e mintea. Cu mintea pot face tot ce vreau. La 16 ani am plecat de-acasa sa caut dragonul. Tata aproape ca a fost bucuros sa plec. Tata e rege in tara in care m-am nascut si toata lumea radea de el cu asa un fiu. Asa ca am plecat, dar de dragon nu auzise nimeni. Am incercat sa ajut cat mai multi oameni in drumul meu si in schimb n-am vrut decat povestile lor. Stiam ca din poveste in poveste voi ajunge si la dragon. Despre el n-am auzit nimic. In schimb, intr-un sat, departe de aici, cineva mi-a spus o poveste despre o Fata Ascunsa in Pod. Mi-am adus aminte de ursitoarea mea si mi-am zis ca daca gasesc Fata, gasesc si dragonul si atunci o sa-mi pot implini destinul.

Batranii s-au uitat unul la altul. Ar fi vrut sa se intrebe cine mai stia istoria Fetei in afara de ei, dar daca tanarul o aflase deja, nu mai avea rost sa-si bata capul cu asta. Povestea tanarului era cam de necrezut dar, pe de alta parte, prea incercasera de toate pana atunci ca sa scape de balaur. Se sfatuira ce se sfatuira si hotarara sa-l mai puna pe tanar la o incercare.

– Bine, tinere cavaler, i-ai zis ei. O sa-ti aducem fata si o sa va casatoriti astazi.

Ii adusera o fata frumoasa, imbracata cu cele mai bune haine ale ei si impodobita cu cele mai frumoase bijuterii. Cavalerul se apropie de ea dar, cand sa o ia de mana, observa ca fata are mainile muncite, ca orice fata de taran.

– Asta nu e Fata Ascunsa in Pod, a spus el. Va rog sa imi aduceti fata care mi-a fost ursita.

Batranii au oftat si au trimis pe cineva chiar in podul casei in care se aflau. Fata Ascunsa in Pod era atat de frumoasa, ca toata casa s-a luminat cand a coborat ea. Cavalerul a luat-o de mana si i-a promis ca va avea grija de ea si ca o va iubi toata viata lui. La inceput, fata nu stia ce sa zica si tanarul nu-i placea deloc, deloc, cum era el prapadit si cu gura plina de dinti stricati. Dar l-a ascultat si a convins-o cu vorbele lui frumoase. Mai mult, ca sa ii arate ca e de acord sa se casatoreasca cu el, s-a aplecat (pentru ca ea era si mai inalta decat el) si l-a sarutat.

In momentul acela, cavalerul s-a transformat intr-un tanar frumos si voinic si fetei au inceput sa-i straluceasca ochii de bucurie.

– Acum, ca v-ati convins ca spun adevarul, e vremea sa ma duc sa omor balaurul, a zis tanarul cavaler.

Cand a ajuns la pestera dragonului, a inceput sa arunce cu pietre inauntru. Dragonul, suparat ca a fost trezit, s-a mutat de pe comoara spre gura pesterii si a inceput sa scoata flacari pe gura. Dar tanarul, care putea sa faca orice cu puterea mintii, ii transforma flacarile in rauri de miere de albine, zicand:

– Ia de la mine, balaur fara minte! 18 ani a trebuit sa fiu un amarat cu dinti stricati din cauza dulciurilor, acum am sa te transform eu pe tine intr-o prajitura uriasa! Asa cum ai chinuit sute de ani oamenii si le-ai mancat fetele, asa o sa te manance si pe tine copiii sute de ani de-acum incolo!

Balaurul, nervos ca nu putea sa-l atinga pe cavaler cu flacarile, a iesit din pestera si s-a aruncat asupra lui. Tanarul si-a aruncat sabia si a tipat cat a putut de tare primul lucru care i-a venit in minte:

– Jeleeeeeeeeeu!

Si dragonul s-a trasformat pe loc intr-un monstru de jeleu, cu aripile in aer si botul deschis indreptat spre cer.

Satenii au venit apoi la pestera si au luat toata comoara pe care o adunase dragonul. Cavalerul si-a luat sotia si a pronit la drum spre regatul tatalui sau. Inainte sa plece, a luat un solz de jeleu de portocala, l-a gustat, a dat din cap si-a zis:

– Bun. Chiar ma pricep la dulciuri.

Si de-atunci dragonul a ramas pe varful de deal. De cand l-au descoperit copiii, vin mereu sa manance din el, iar balaurul de jeleu nu se termina niciodata.