Orologiul bate noaptea-n jumatate/La castel in poarta oare cine bate?
Nimeni. Nu e 12 noaptea, e 11 si cinci si nu bate nimeni, baga direct cheia. Ma trezesc, imi cad ochii pe ceas, ma bucur ca a ajuns Ionut acasa din oras si ma-ntorc pe partea ailalanta. Peste putin timp, pac, cheia din nou in usa. WTF? Sar din pat si-mi vine gandul: „intre 11 si 2 e vremea talharilor”. Asta e culeasa tot din Hauff, ca veni vorba de el mai devreme, din Hanul din Sperssart. Am citit-o la opt ani si nu mi-a mai iesit din cap. Intotdeauna m-am intrebat daca e adevarat, acum ma rog sa nu fie.
Sunt singura acasa. Pisica sare si ea din somn si se duce la usa. Ma duc si eu, cu pisica inainte am mai mult curaj. Strig, mai mult sa-mi verific vocea:
– Cine e?
Nimic. Ti-ai gasit. Si atunci am cea mai naiva reactie: il sun pe Ionut.
– Buna. Esti la usa? Suna ca dracu, imi si vine sa rad.
– Nu, zice, ajung in 20 de minute.
Ii zic ce s-a intamplat, aprind toate luminile in casa, mai verific o data usa si ma asez ca o closca pe canapea. Cele mai absurde ganduri imi trec prin cap. Am mai patit chestia asta de vreo doua ori in alte locuri unde am stat – dar nu eram acasa atunci. Mi-am gasit yalele scobite si mi s-a zis ca lumea da tarcoale. De fiecare data, dupa aia m-am simtit la fel: cand eram acasa nu-mi venea sa plec, cand eram in oras nu-mi venea sa ma intorc acasa. Acum stau si astept. As bea ceva, dar daca se intampla ceva si eu miros a alcool? Sunt proasta, ce sa se mai intample, a plecat. Dar daca? Pana ma mai intreb eu de doua ori, apare Ionut.
– Tu, da te-ai gandit ca a gresit cineva usa? Eu am facut asta de doua ori de cand stam aici si nici macar nu bausem.
Ii clar. Era vecinul, a venit sa ne arate cum e sa-ti bage cineva cheile aiurea-n usa noaptea tarziu. Acum putem sa bem.
Îmi dau seama că postarea e din aprilie și suntem în august, dar nu pot să mă abțin. Am pățit același lucru la un moment dat, într-o dimineață de week-end. Nici măcar n-am putut să să trezesc de tot să mă duc să vad ce/cine e. Locuiesc singură, cu vreo 3 zile (maxim o săptămână) înainte văzusem un episod dintr-un serial în care unu’ o ataca(și înjunghia) pe una, noaptea, în patul ei propriu și personal. De atunci am pus cel mai mare cuțit din casă pe noptieră. E ceva mai mult de 1,5 ani de atunci. 🙂
Eu am avut odata niste vecini care se imbatau cu spirt si se bateau ca chiorii pe hol, langa usa mea. Singurul lucru la care m-am gandit a fost sa pun un scaun in usa. Mare aparare, ce sa zic, dar macar am dormit bine o noapte.