Nu vorbesc despre Catinca pe care, sigur, as vrea-o mai independenta. Vorbesc despre un dependent de substante.
Trebuie sa-ti modifici obiceiurile. Trebuie sa-ti faci obiceiuri noi. Trebuie sa inveti lucruri noi. Trebuie sa-l feresti pe dependent de pericole si sa-ti feresti, in acelasi timp, lucrurile din casa de distrugere. Trebuie sa ai foarte multa rabdare. Trebuie sa-l intelegi permanent, pentru ca dependenta e mai puternica decat el.
Eu am umplut casa de servetele cand s-a nascut Catinca. Si-s foarte folositoare, pentru ca tot timpul avem niste muci de suflat, niste lacrimi de uscat, niste mancare de curatat, niste lapte/bere/vin de sters de undeva.
Pe urma ne-am luat pisica. In afara de faptul ca avea toate bolile din lume, printr-o nevoie perversa a corpului sau a mintii ei a inceput sa de dedulceasca la servetelele noastre. Nu se multumea numai sa le scoata din cutii, ci si gusta din ele. La inceput facea asta numai noaptea, cand dadea ea petreceri si pun pariu ca avea impresia ca e numai o ocazie si ca se poate lasa oricand, pe urma a inceput si ziua, mai intai seara, pe urma tot mai devreme, pana a ajuns sa le caute de dimineata. E in stare sa manance cate un servetel intreg daca nu esti atent. Dimineata gaseam cosuri de hartii rasturnate si servetele scoase din cutiile lor si intinse prin toata casa.
A trebuit sa ne invatam sa tinem toate cutiile de servetele cu gura in jos si sa le punem in locuri de unde nu pot fi rasturnate. A trebuit sa renuntam la cosurile de hartii pe care le aveam in camere, pentru comoditate, si sa ne ducem mizeriile, inclusiv servetelele folosite, la cosul acoperit din bucatarie. Cand nu reuseste sa prinda nici un colt de hartie, devine agresiva si nici macar nu poti sa-ti sufli nasul in liniste. Vine si se urca pe tine pana ajunge cu botul la servetelul din mana ta si-l roade chiar in timp ce tu-ti sufli mucii. Cand e in sevraj te urmareste prin toata casa, doar-doar umbli la cutia de servetele si poate sa te atace.
Azi dimineata am enervat-o la culme ca nu i-am dat voie sa ajunga la un servetel. L-am folosit sub ochii ei sticlosi si pe urma l-am strans bine in pumn. Stia ca e acolo. Si-a intins mustatile si sprancenele si s-a aruncat pe mana mea. Mi-a prins mana cu labele si si-a bagat nervoasa botul in pumnul meu, incercand disperata sa-si faca drum spre bucata de hartie. Cand m-am dus sa arunc servetelul s-a luat dupa mine si sarea la picioare. Toanta sarea mereu in aer, ca nici eu n-am venit ieri. Pana nu s-a enervat mai rau, i-am bagat niste mancare in bol si-a uitat de hartie. A uitat pana a ajuns din nou in dormitor si acum sta intinsa langa mine pe pat cu ochii infixati in cutia de servetele.
Am uitat sa zic, cand traiesti cu un dependent iti trebuie si multa dragoste si empatie, da’ eu nu stiu daca pe astea le am. Ea se uita spre servetele, apoi la mine. Eu ma uit spre servetele, apoi la ea. Si ma intreb daca sa mai scot unul si sa i-l flutur la nas ca s-o mai enervez nitel sau sa stau potolita si sa-mi vad de treaba.
