Suntem la o scoala, le vorbim unor copii despre meserii, ce vrei sa te faci cand vei fi mare, despre scoala.
– Tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
– Politist.
– Cantareata.
Mai putin previzibil:
– Inginer.
– Traducatoare.
Ii intrebam de una, de alta, le lucrurile in care cred si care se mai cheama si valori. Dar e ultima ora, e soare afara, clasa a opta se pregateste temeinic de poze de final de an, a saptea nu se lasa mai prejos si vrea si ea acasa, raspunsurile vin mai greu.
Imi cad ochii pe un manual de geografie. Opaaa, clasa a saptea. Am inghitit madlena. Tragedia vietii mele scolare. Nu cred c-a fost una mai mare. In clasa a saptea am primit un profesor nou de geografie. Nou era numai pentru noi. In rest, era spaima elevilor din tot orasul si asa a ramas pana prin ’93, cand niste elevi dintr-a zecea s-au hotarat ca asta e, acum avem democratie, ceva trebuie sa se faca. Si s-a facut. Revenim. Eram toti terorizati de el si sarcasmul lui. Ne razbunam cum puteam. Adica ii spuneam Tzai, din cate-mi aduc aminte dupa porecla unui decedat cu nume identic, culeasa dintr-un ferpar din ziarul local.
Si, intr-a saptea, cand invatam pe rupte, Tzai ma scoate la harta si ma pune sa vorbesc despre clima Chinei de sud-est. Nu stiu ce s-a intamplat, dar in capul meu s-a facut brusc negru si nu am putut sa scot niciun cuvant. Stateam cu aratatorul in mana si nu ziceam nimic. La loc, patru. Scoateti caietele, predam Vietnamul. Patru??? Tremuram toata. Pixul nu mergea pe hartie. L-am frecat de caiet pana am rupt foaia si caietul mi-a alunecat intre banci. Liniste in clasa. Vreo cinspe ani n-am spui nimanui nimic despre nota patru la geografie. Cu Tzai m-am intalnit si la liceu, a mai fost profesorul meu de geografie doi ani, dar eram ca un fost bolnav de ciuma, a doua oara nu mai iei boala.
Deschid cartea de geografie si dau repede-repede la lectia despre China. Clima – un paragraf. Clima Chinei de sud-est – jumatate de rand. Tragedia mea de acum douazeci si cinci de ani e jumatate de rand inghesuit intr-o carte de geografie aruncata pe-o banca. Jumatate de rand peste care toata lumea sare, pun pariu. Perspectiva mamii ei de viata.
