Azi dimineata n-am injurat niciun pieton. Pentru ca nu i-am vazut. Nu i-as fi vazut nici daca-i aveam pe capota. Probabil ca i-as fi auzit, totusi. Poate mai tarziu, dar cred ca i-as fi auzit. Asa cum tot tarziu am inceput sa aud claxoanele in spatele meu. Daca venind dinspre Vatra Luminoasa ati stat la primul semafor de pe Matei Voievod in coada in urma uneia care dormea pe verde, eu am fost aceea. Era rosu cand am ajuns si am oprit, normal. Numai ca am uitat sa pornesc la loc cand s-a facut verde. Daca as fi avut masini in fata mea, as fi facut ce faceau si ele, dar n-am avut norocul asta. Eram prima, asa ca nu m-a deranjat nimeni. Doar claxoanele celor din spate. Care nu ma puteau ocoli, fiindca e o singura banda pe sens. Le multumesc tuturor ca si-au baut cafiaua la timp si nu s-au dat jos sa ma ia la bataie.

Cand m-am activat la loc, verdele pietonilor clipea. Am tasnit ca pisica lui Schumacher – mniauuuuu! La timp sa-i vad pe cei din spate oprind la rosu.

Imi cer scuze de pe acum, dar diseara mai am de facut si drumul de intoarcere, ca sa nu las masina la birou. Ne-ar fi tuturor de ajutor daca pe la sapte ati putea lasa 15 minute liber traseul Dorobanti-Vatra Luminoasa. De-acolo ma duc eu mai departe pe stradute.

Va multumesc.