– Aaarghhhhhhh! Haide, Catinco, zi! 

– Fiindca sunt un arbitru buuuun, o sa-ti daaaauu…. Nu numai ca nu s-a hotarat inca, dar vorbeste mai rar decat Iohannis, in timp ce eu tin mana stanga in aer, dreapta pe rosu, piciorul stang pe galben si dreptul pe verde.

Jucam Twister. Aveam jocul acasa de un an si nu l-am bagat in seama pana nu l-am luat pentru ziua unui copil. In weekendul asta s-au sucit de s-au innodat. Cand a ramas fara copii, Catinca ne-a luat pe noi la rand.  

Stateam intr-o pozitie nefireasca si-mi plangeau muschii de durere. Cand s-a hotarat, in sfarsit, in ce pozitie sa-mi pun mana stanga, a aparut Shm. Pisica pandise acul discului de sub pat si, cand s-a simtit pregatita, a sarit la atac.  

– Shm, vrei sa fii tu arbitru? se bucura Catinca, gata sa se contorsioneze pe covor.  

Nu, Shm vrea sa se joace si se ghemuieste pe o bulina rosie, fix sub nasul meu, in timp ce eu ma pregatesc sa raman pe veci cu picioarele incrucisate.  

– Ma tem ca am sa-ti dau ceva greu, zice Catinca. Piciorul drept in aer! 

Incerc sa-l ridic, cu toti muschii incordati. Doare in locuri care nici macar nu stiu cum se cheama. Ma dezechilibrez si cad tipand.  

– Ai pierdut!!! Doamne, ce se mai bucura copilul asta. La cum arata ca Mowgli, cred ca nu stie cum doare.  

Dar eu cred ca, de fapt, am castigat. Daca joc juma de ora in fiecare zi, pana plec la mare o sa arat ca o zana, plus ca o sa-mi pot pune picioarele dupa cap.  

Nu stiu cat sunt abonamentele la yoga, stretching, pliates sau altele asemenea. Un Twister e 125 de lei si te tine o viata. Atata doar ca tre sa fiti cel putin doi, sa aiba cine invarti acul cand esti facut ghem pe buline.