Ai plecat si m-ai lasat in picioare langa masina si nici nu te-ai uitat in urma. Ti-ai trecut sacosa cu haine de pe un umar pe altul, ai luat-o de mana si te-ai dus.

Si eu ce sa fac acum?

Sa citesc pana ma dor ochii? Sa ies in fiecare seara? Sa fac ordine in sertarul ala de care nu m-am atins de un an? Neeeh, asta nu. Sa plec in weekend pe nepusa masa, numai ca asa m-am gandit sambata dimineata? Sa ma uit la filme pana cad? Sa.. ? – aia da, cu siguranta. Sa-mi iau prietenii la rand si sa ma intalnesc cu ei si sa povestim ce n-am apucat sa ne zicem de ani de zile?

Ai zis ca poate o sa mai vorbim.

– In fiecare zi? am intrebat.

– E, poate o data pe saptamana, asa … mi-ai raspuns taraganat.

Eu o sa-ti scriu, totusi, asa cum ti-am promis. O poveste in fiecare saptamana. Sa ti-o citeasca bunica-ta sau bunica-tu seara la culcare.

Da’ acu, acu eu ce sa fac?

In primul rand o sa bag niste visine si-o bere, apoi o sa arunc toate rufele uscate in camera ta si pe urma o sa iau cartea aia de care visez sa ma apuc de-atata vreme. Si de maine, ah, de maine incep sa le fac pe toate celelalte.

Vacanta placuta, Ralucuto.