A fost azi, cand mi-am smuls copilul din ghearele Minecraftului si l-am dus la Ferma vietii. Dar nu, nu despre scos copilul la aer vorbesc, ci despre oceanul de: „frumoaso”, „te iubesc”, „hai sa-ti arat, Ionut”, „luati-ma de mana”, „mami, fa ce vrei tu la camera sa te pozez”, „te iubesc”, „vreau sa merg cu Ionut sa cumparam lapte”, „ridicati-ma”, „vaai, dar nu se supara nimeni”, „sa nu credeti ca va spun asta doar pentru ca…,dar…”, „scuza-ma”, „te iubesc” pe care l-a revarsat asupra noastra timp de aproape sase ore.

Asa ceva nu ni s-a mai intamplat de cand copilul l-a descoperit pe „nu”, adica acum sase ani.

Si mai vorbesc despre asta:

Cu fratili meu, măgarul (by Ionuț)

Auzi, mami, o cheama Bambi! (by Ionut)

hai, zambeste, sau stramba-te cum vrei tu! (by Catinca)

Dar mai ales si mai ales despre faptul ca am cea mai norocoasa fata din lume. Din lumea mea, cu siguranta:

a?? acu sa va vad. (by Ionut)