Si foarte multa prostie.

O povestioara cu talc. Cu inteles, nu cu pudra.

La Piatra Neamt. Ma intorc de la trebile mele costumata inca in tricou cu numele firmei. Nu ma pot abtine si inainte sa ajung acasa intru la libraria mea preferata. E o franciza Humanitas cu doua sali – librarie si sala de expozitie. Spre disperarea tatei, in fiecare an imi iau un brat de carti si o data la doi ani tablouri. De fiecare data cand ajung in Piatra primul lucru pe care-l fac e sa ma arunc in libraria asta, probabil si pentru ca in Bucuresti nu prea ajung sa miros cartile in librarii.

Deci. Amusin carti si comand:

– Asta, asta, asta.

– Aveti card Humanitas? intreaba vanzatoarea. Vreti sa va fac?

– Da, zice gura mea (prostie 1, cand o sa folosesc eu cardul asta??). Miros carti in continuare.

– Numele?

– Vasilica Vasilescu, zic eu tare din partea cealalta a salii, cu ochii in rafturi (prostie uriasa).

– Data nasterii?

– Acu 40 de ani (zz/ll/aaa, ora si zodia), silabisesc. (semi-prostie).

– Adresa de mail?

– vasilica@vasilescu.com (prostie curata si asta, desi e adresa pe care primesc spamurile).

– Numar de telefon?

– 07abc def lalala, telefonul personal. (prostia prostiilor, totul este prostie).

– Multumesc.

– Va rog, si astea patru de aici.

N-am clipit, nu m-am uitat in stanga, nu m-am uitat in dreapta. Copchilul care a cumparat juma de carte inaintea mea a plecat din librarie.

Acasa, nicio ora mai tarziu, primesc de la aceeasi persoana:

• Doua cereri de linkuire pe linked-in, pe adrese diferite;
• Un mail pe adresa de birou, in care tanarul imi marturiseste ca m-a auzit in librarie si ca el are un program pe care ar dori sa-l promoveze;
• Un mesaj sms.

Pe linked in nu mai intru de zece ani.

Mailul pe adresa de birou m-a impresionat placut, pentru ca baiatu’ si-a facut temele si-am zis: oai, iaca, cine vrea ajunge unde trebuie.

Sms-ul insa m-a facut sa-mi inghete degetele pe butoane instantaneu, pentru ca nu mai aveam nicio foaie de protectie intre mine si un om pe care nu-l cunosteam si care a ascultat numarul meu de telefon cu intentia clara de a-l folosi.

Prostia prostiilor tuturor prostiilor. Prostie peste prostie si deasupra alta prostie. Norocul meu ca boala mea e depresia, nu paranoia.

Eu mi-am invatat lectia pe saptamana asta. Luati aminte.