In iad se zvoneste ca pe pamant e mai cald ca in cazane. Pe de alta parte, in rai nu iese nimeni din casa, toti ingerii stau cu usile si geamurile inchise sa nu intre caldura de jos. Asa ca sunt complet fara aparare cand apare Dracul Hlizit.

– De cand n-ai mai schimbat ceva prin casa? imi susura in ureche.

– Oh, mon diable, laissez-moi! zic eu elegant (ascultam niste muzica frantuzeasca).

Da sa plece. Imi lasa furca lui in oala de sarmale de la strabunica si ia in schimb o furca veche de tors, pe care-mi doream demult s-o pun pe un perete. Inainte sa dispara prin usa se-ntoarce si-mi face cu ochiul.

De-o saptamana nu mai am pace.

Scaunul ala carat din Maroc pe care acu patru ani l-am baituit pe-o parte, n-ar fi oare vremea acum sa-l termin de vopsit?

Oare cum ar sta biroul Catincai pe alt perete? Poate si printre jucariile ei as putea sa ma uit nitel..

Aha, as scoate tablourile alea cu marine, ca nu le-am mai vazut demult..

Cum ar fi daca as pune canapeaua sub geam?

As schimba ghivecele la flori, oricum m-a rugat Catinca sa fac asta in camera ei.

As pune niste flori noi.

As aranja putin camara. As scoate tot si le-as pune pe caprarii. As vorbi cu fata de la Mega cu care s-a imprietenit Ionut, poate ne da niste lazi de legume sa le vopsesc si sa aranjez lucrurile in ele.

Ca sa-ntelegeti in ce fel nu ma gandesc la altceva, aflati ca am luat de la o prietena Cimitirul Animalelor de Stephen King („Ia-o pe asta, e cartea care l-a speriat si pe tata. E oribila.”). Ei bine, fix cand s-a intors mortul si trebuia sa-l iau pe Ionut de mana, mie mi-a venit o idee de atarnat furcile de tors. Dracul Hlizit e mai puternic decat Stephen King.

Uii, ce de-a treaba o sa am saptamanile astea!