Stau in pat si ma uit la gramada de boarfe din jurul meu. In cap imi roiesc liste de lucruri pe care ar fi bine sa nu le uit acasa. Cu siguranta o sa uit ceva. E mai mult decat Murphy, e dat de la Dumnezeu. Cred ca daca citim cu atentie Biblia, sigur o sa gasim un evreu care a tinut in loc toata trupa fiindca a uitat ceva in Egipt. Sunt convinsa ca si Fecioara Maria a uitat ceva acasa cand a plecat sa fie numarata la Bethleem. Zilele trecute am fost cu cortul pe munte si-am uitat acasa fix lucrul pe care-l cumparasem pentru aventura asta si pe care n-o sa-l mai folosim cel putin un an de-acu-nainte: sacul de dormit al Catincai. Asa ca incerc cat pot sa nu uit nimic. Da’ nici nu-mi vine sa m-apuc de impachetat pentru mare. Da’ deloc.

Cand eram mica, tremuram de placere sa-mi pun cateva jucarii in bagaj cand plecam undeva. Inainte de facultate, abia asteptam sa imi pregatesc hainele si necessaire-ul pentru vacanta – in special pentru mare. Le alegeam, nu-i asa, pe aleamaibune si aveam mare-mare grija sa nu se boteasca. Pe urma, patru-cinci ani de drumuri Bucuresti-Piatra-Neamt, cu strange bagaje, desfa bagaje m-au facut sa ma cam satur. Calea ferata ma ducea ca un cordon ombilical la mama (a, a??) si eu stateam plictisita si uneori mahmura-n tren si incercam sa-mi aduc aminte ce-am uitat acasa. Dupa ce am rarit-o cu drumurile la Piatra au inceput mutarile prin Bucuresti: impacheteaza-despacheteaza, tot mai multe carti, tot mai multe boarfe, tot mai multe tigai, tot mai multe mobile, da’ (slava domnului) un singur copil. Ultima data, acum doi ani, am stat vreo luna cu cutii nedesfacute in mijlocul casei. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie cand o sa trebuiasca sa-mi impachetez viata sa plec de tot. La ce chef de strans am, cred ca o sa las cam vraiste in urma mea, da’ inca n-am ajuns acolo.

Asa ca stau si ma uit la tricouri si costume de baie si periute de dinti si-mi fac curaj si-mi zic: ce mare lucru? si pe urma dintr-un colt de creier un pui de Drac Hlizit imi sopteste: sa nu uiti niste Panadol si Fenistilul si-mi piere tot cheful. Cat mai e pana plec? 10 ore? Mai am vreme. Sa citim.