Exista sfinti care traiesc toata viata intru dumnezeire. Exista oameni care traiesc o viata pentru un vis. Exista oameni care asteapta o viata sa isi intalneasca destinul si apoi mor impacati. Exista muste care traiesc o zi, in care se reproduc si dupa aia mor implinite. Si exista laptopul meu Dell din 2007.

L-am luat in ianuarie, eram insarcinata in luna a opta. Sarcina si viata mea incepusera sa ma preocupe mai mult decat seviciul (sorry), asa ca plecam de la birou dupa opt ore fix. Mai aveam si doua saptamani pre-nastere din concediul maternal pe care chiar aveam de gand sa le iau si ce m-am gandit io? Ia sa-mi iau eu un laptop sa ma joc.  

Singurul joc care mi-a placut vreodata, pe care l-am priceput si la care m-am priceput a fost Heroes of Might and Magic. Am jucat din facultate, incepand cu Heroes 2, de pe vremea cand stateam mai mult pe la prietenele mele, Surorile, decat la camin. Ba, imi aduc aminte chiar de ultimul an, cand veneam de la birou cu cate un pachet de tigari (erau vremurile cand inca se fuma si-n filme) pentru fiecare si de la 6 la 12 noaptea stateam la joaca si pe urma treceam la invatat – una pentru bac, celelalte doua pentru licenta. 

Pe urma am trecut la Heroes 3, care a fost si cel mai misto si tin minte cum am fost la sala de net pe care si-o deschisese un amic si eram singura fata de-acolo si ne jucam toti in retea si apoi tin minte cum jucam campanii intregi la un loc de munca care tragea sa moara. 

Pe urma m-am apucat serios de munca. Si-am ramas insarcinata. Si in ultima luna am zis: ia sa-mi iau eu un laptop ca sa ma joc. Si cand l-am comandat si Ciuli m-a intrebat:  „Da’ tu ce vrei sa faci cu el?”, eu i-am raspuns: „sa joc Heroes”.

Si jur pe rosu ca opt ani jumate n-am apucat sa joc niciun Heroes pe el. Jur. Am muncit, da, m-am uitat la filme, da, dar nu m-am jucat. 

Si vine vara asta si mergem toti la mare, care mai de care mai jucatori si povestim si ne aducem aminte si unii chiar mai joaca, si le povestim si la copii si uite asa Heroes e noua canasta.  

Si vin acasa intr-o zi saptamana asta de la birou cam lesinata si zic: 

– Azi am nevoie sa aiba cineva grija de mine. Si Ionut se uita la mine, imi pune un pahar si-mi zice: 

– Vrei sa jucam Heroes? 

Ah, ah, ahaha, ahahahaha, da!

Si dupa ce jucam putin pe laptopul lui, spun: 

– Dai si mie? 

– Dau.  

Si-am scos dintr-un sertar ascuns laptopul meu Dell de opt ani jumate si-am instalat pe el Heroes.  

Si m-am jucat. Si aseara, dupa ce-am pierdut un joc si-am castigat un joc, cand sa incep unul nou, laptopul meu Dell din 2007 a crapat fara niciun sunet. Isi traise viata, a tras de ea si si-a lungit-o pana si-a implinit menirea.

Acum se poate odihni pe veci pe un raft in raiul Dell-urilor.