Noi dadeam cu mingea la perete, ei se joaca pe telefon. Si inca 500 de cuvinte despre asta. Da’ nu-i asa ca pe undeva nu s-a schimbat nimic? 

Luam lapte si altele. Ii dau ei sacosa cu laptele.  

– Ia uite ce stiu sa fac, zice si incepe sa invarta punga in aer.  

Acum 30 de ani. Ai mei si un grup de prieteni se aduna la noi acasa. Se cauta toti prin buzunare si combina niste monede de cinci lei si de douazecisicinci de bani pana fac de-o sticla de vodca. Ultimul lor maruntis. Rad si pe urma fac o chestie pentru care azi ai fi privit ca un semi-infractor: ma trimit pe mine la colt sa iau vodca.  

Inhat o sacosa de rafie, una din alea crosetate si cu manere din cercuri de lemn si fug pe scari in jos. Cumpar vodca, da’, ce sa vezi, in fata blocului aparusera niste copii.

– Ia uitati ce stiu sa fac, le zic si incep sa invart sacosa in aer. O data, de doua ori, sticla nu cade. De trei ori, de patru ori, na, sticla cade pe ciment si se face tandari.

Ma adun cum pot si urc scarile pana acasa, cam ca-n bancul cu iepurasul care avea nevoie de tigaie si s-a dus s-o ceara de la urs, desi pe vremea aia nu-l stiam. Cand ajung acasa, cateva guri uscate se uita la mine intrebatoare: unde-i sticla? Inghit, mai inghit o data si zic:

– Eu am luat-o, eu am spart-o.

Ii multumesc mult domnului din Suedia care a inventat tetra-packul si ma bucur ca inca nu mi-a trecut prin cap sa-mi trimit copilul dupa vin.

(Nu pare, dar ce vreau sa zic e ca azi noapte Catinca iar a facut febra si n-am dormit.)