Are doi ani. L-am luat dintr-o benzinarie, ca sa ne indulceasca un drum lung si plin de rau de masina. Il cheama Vaska, la fel ca pe un tigru dintr-o carte care ne-a placut noua mult, si mie, si Catincai. Ne e asa de drag, incat merge cu noi aproape peste tot.

Anul trecut a venit cu noi in vacanta. Intr-o seara, in loc sa ies cu lumea la bere, am stat cu Catinca in camera si i-am facut pantaloni scurti dintr-o soseta taiata, pe care am facut un model cu ata colorata si cu nasturii dintr-o trusa de cusut de voiaj. (Nu mai zic ce suparare cand am pierdut pantalonii.) L-am invatat sa inoate si a avut barca lui gonflabila speciala pentru piscina.

La cateva luni dupa ce ne-am intors acasa, i-am serbat ziua de nastere cu un picnic la Mogosoaia, cu tort facut special pentru el, pe masura lui, cu cadouri si cu toti prietenii lui. Dupa ce au mancat tort si sendvisuri, Vaska si ai lui – toti de plus si inalti de cateva degete – au incins un fotbal pe patura de picnic.

Pe urma Catinca si taica-su i-au amenajat la ei o casa din lemn cu vreo doua etaje, cu mobila si cu tot ce-i trebuie, pe care un pierdem nicio ocazie sa o completam. Cat a stat la ai mei in vacanta de vara, l-a avut pe Vaska la ea si i-au facut o petrecere cu tema te iubim, Vaska!, la care am contribuit si eu cu niste canute si farfuriute in miniatura cumparate special pentru asta de la Horezu. Toti suntem nebuni.

Anul asta l-am luat din nou cu noi in vacanta, a avut patutul lui langa Catinca. Din pacate a fost racit si vreo trei zile nu a avut voie la piscina, dar in rest n-a avut nimic, a mancat clatite cu lapte cu noi dimineata si cartofi prajiti la pranz, s-a aruncat in cap in apa si a stat la soare la fel ca toata lumea.

Ultima imagine cu Vaska o am de la Veliko Tarnovo, unde Catinca a adormit cu el in brate. Pe urma, cand ne-am mai numarat o data in masina, Vaska n-a mai raspuns. A vrut sa doarma mai mult in dimineata aia, probabil, si-a ramas la hotel. Oi. Da-i si plange, da-i si sufera. Am linistit copilul cum am putut mai bine si i-am promis ca la Fat-Frumos ori ca il primim inapoi, ori ca mergem dupa el, ori ca ii iau unul nou.

Asa ca luni am dat cateva telefoane, l-am identificat pe Vaska la hotel si i-am zis vreo doua si i-am rugat pe oamenii aia sa mi-l puna pe tren sau pe bicicleta, ceva, sa nu ma duc eu sa-l iau, ca daca pun mana e el, nelegiuitul care mi-a facut copilul sa planga, jar mananca. Bulgarii au zis ca da si au dat din cap a nu, iar eu m-am pus pe asteptat.

Si uite, Catinca, a venit Vaska inapoi! Sa-i facem fiului risipitor o petrecere, dar, mai ales, sa-l spalam, ca pute ingrozitor.

Thumbs up oamenilor de la hotel care mi-au trimis animalul in Romania pe banii lor, desi le spusesem ca preiau cheltuielile si pentru ca mi-au facut ID de Bulgaria: Ralica Zaharieva.