Eu și Catinca râdem destul de mult. Cu toate astea, părerea ei generală e că eu nu prea am simțul umorului și că fac glume proaste. Eu nu mă supăr, că-i încă mică (și-a fost și bolnavă o dată, anul trecut). Aseară o hușuiam spre pat ca pe găini, că iar ne lungiserăm cu prostii. Eu […]
Terminam clasa I. Aveam serbare la Casa de Cultură. Poate nu era serbarea de sfârșit de an, poate era altceva, vreo prostie cu brigăzi artistice din Cântarea României, dar știu că era vară și eram albinuță într-un spectacol. Și mai știu că muream de frică să merg singură la repetiții (distanța era mică, bașca pe vremea aia […]
Mai am una cu taxiuri, tot din vremea aia veche, când plecam în creierii nopții de la birou. Înainte, însă, câteva informații: Frumosul oraș Piatra-Neamț e-ntr-o vale, înconjurat de patru dealuri pe care noi le alintăm munți: Pietricica, cunoscut mai ales din clișeele din fotbal (echipa de la poalele, bla bla bla), Cârloman, despre care nu […]
Povesteam ieri de polițistul care m-a prins de două ori cu nasul în telefon la volan, dar mai am una: Acum mulți, mulți ani, ca la vreo cinșpe. Eram tânără, eram în putere, munceam ca nebuna până pe la unu noaptea. Nu tot timpul, astea erau vârfurile, dar plecam frecvent pe la nouă-zece de la birou. […]
Două mici întâmplări care seamănă între ele ca două stele de gheață, ca două picături de lapte, ca două fire de păr crescute din aceeași rădăcină. Una a avut loc astă primăvară, una azi, nu m-aș mira să fie fix șase luni între ele, ca echinocțiile. Sunt în mașină și frec menta în coloană. Nimeni nu […]
