Am fugit la căldură. Am lăsat în urmă ploaie, zăpadă și plânsete și am venit la soare, râsete și mare. Și șopârle. Și piscină. Și verde. Și liniște. 

Nu, nu liniște, că miaună Catinca de pe marginea piscinei. Ionuț e în spatele ei și vrea s-o arunce în apă. Eu nu mișc, suntem vorbiți. 

– Nu mă arunca, că se supără mami! Mami, ajută-mă! 

Până la urmă n-o aruncă, iar ea vine spre mine demnă și serioasă:

– M-ai dezamăgit. Propriul tău copil, poate singurul. 

:(.