(a se citi cu accent italian,

ca în imaginea de mai sus.)

Înghesuială mare pe aeroport. Ne-am amestecat și noi cum trebuie printre ceilalți, suficient de tare cât să-i încurcăm degeaba și de mult cât să ne dăm seama că poate n-ar fi rău să ne cam grăbim spre îmbarcare.

Cu copilul de mână și sacoșele de duty free fluturând în mâini, ne-am pomenit sandwhich între niște italieni care tocmai se pregăteau să-și rateze îmbarcarea călcându-se unii pe alții pe picioare și punându-și piedici care mai de care. În fața noastră, o duduie cu un căruț, în spatele ei un tip cu două trollere și-n zig-zag printre ei un altul. În spatele nostru, ceilalți italieni veseli. Culoarul nu era prea mare, așa că din viteză mai mult se încurcau. Doamna cu căruțul punea frâne și cotea brusc ca să nu-l dărâme pe zăbăuc, tânărul cu trollerele încerca să nu se dea peste cap ocolindu-l.

Fiindcă nu mergea deloc, cineva s-a hotărât să facă puțină ordine și din căruțul din față s-a auzit:

– Hei, fai la tua strada!

Precoce, dar mult mai elegant ca tradiționalul „ți-a luat mă-ta stradă, boule?”!