Poate că ăsta ar fi momentul în care să mă scuz și să spun că vai, eu nu fac și nu dreg, dar de data asta… Dar n-o s-o fac, pentru că de fapt fac și dreg și uneori chiar nu te poți abține.

Niște treabă m-a dus aseară pe strada pe care am stat vreo zece ani. Cu un ochi vânam pokemoni pentru Catinca, cu altul mă uitam prin jur să văd ce s-a mai schimbat.

La un colț de intersecție e un mic magazin care s-a extins c-o spălătorie și apoi cu un aprozar. Nu-i genul de loc unde oamenii își iau berea și-o beau în stradă, dar seara e destul de aglomerat. Unde mai pui că la aprozar au lăzi și pe trotuar, e un pic de mișcare.

Aseară tocmai aduceau legume. Eu mă oprisem pe trotuarul de peste drum, că-mi apăruse un pokemon nou, pe care nu-l avea fie-mea și-am zis să mă strădui nițel. În fața aprozarului, o domnișorică stătea aplecată cu capul printre fructe, să aleagă ce-i mai bun. Era, așa, cam pițiponcuță, cu o fustă strâmtă, tocuri cui și poșetă lucioasă, da’ asta nu-i treaba mea. Eu dădeam cu bile în Wild Mr. Mime, din camion zburau din om în om căpățâni de varză până-n fundul aprozarului. Universul tocmai stătea în echilibru, când…

Eu îl prind pe Mr. Mime și ridic ochii victorioasă. Un nene din camion face o glumă și ceilalți râd. Râsul deviază puțin traiectoria verzei pe care și-o aruncau. Domnișoara se ridică dintre lăzi la fix ca să primească varza în ceafă.

Pentru o juma’ de secundă am trăit într-un desen animat în care domnișoara pleca acasă cu varza pe umeri în timp ce vânzătorul de aprozar îi așeza capul frumos pe raft. Așa de tare m-a apucat râsul, că a trebuit să plec repede de-acolo, să nu mă înjure oamenii care o repuneau pe verticală pe cuconiță. Recunosc, am mai râs puțin și singură  pe stradă, pentru că varza tare s-ar fi asortat cu fusta bietei fete.

______

(Și ca să vă spun c-am mai făcut din astea, mi-am adus aminte că acum mulți ani, dintr-o joacă, i-am dat una peste nas iubitului meu de-atunci. Lui i-a dat sângele și s-a supărat foarte tare. Și-a pus niște vată în nas și a început să mă certe. Cum mă certa mai tare, cum hohoteam mai rău, pentru că era irezistibil cu vata ieșind dintr-o nară și vorbind pe nas. Nici acum nu reușesc să stau serioasă când îmi amintesc.)