Gata cu literatura ieftină, ne-ntoarcem la noi în container.

Aseară aflu că azi, vineri, după școală, Catinca și Mă-sa Oli (bona, pentru cine a deschis mai târziu) plănuiesc o vizită la cofetărie.

– Ai di mini, zic, da’ di ce?

– Las’ că știm noi, zice Catinca misterioasă.

– E ziua noastră, zice și Mă-sa Oli și-mi face din ochi.

Frate, îmi spun, copila asta ar face orice să mai primească o jucărie. Și pe urmă casc ochii mari și suflu repede:

– Mâine? întreb.

– Da. Pe 27 mai, zice mama Oli.

Catinca avea trei luni jumate, în două săptămâni trebuia să mă întorc la birou. Încercasem să mă pregătesc din vreme și făcusem zilioane de interviuri cu bone. Găsisem una, dar n-am rezistat mult, că-n fiecare zi venea și-n loc de bunădimineața zicea: facem și noi o cafeluță? și-mi tot spunea cât de specială sunt, la fel ca băiatul ei din străinătate și după numai două săptămâni mi-a spus c-o trag în piept la bani. Ne-am despărțit repede, iar eu mi-am luat copila-n brațe și-am început să bat iar Bucureștiul căutând mame de-mprumut.

Pe Mama Oli, Flori Soare, zisă și Floarea Soarelui și Mă-sa Oli, am găsit-o la dracu-n praznic, la o agenție de pe un deal cu străzi desfundate de pe lângă parcul Carol. Trebuia să văd două doamne, dar una n-a mai venit. Am vorbit ușor, bună-ziua, bună-ziua, Catinca stătea la ea în brațe, a mers totul foarte bine și la sfârșit ne-am dat amândouă palme-n cap că ne-am întâlnit tocmai acolo, când noi stăteam la un bloc distanță una de alta.

E, și de-atunci, din 27 mai 2007, Mă-sa Oli ne suportă pe amândouă cu bune și cu rele, cu hachițe și lacrimi și cu tropăituri. De aia-i și zice Catinca mama, că-n ierarhia ei eu sunt mama 1 și Flori e mama 2. Noroc cu Ionuț că ne mai spală fața pe lângă ea, că-l iubește de nu mai poate.

Acestea fiind zise, aseară, când să ieșim din bloc, Catinca-mi susură:

– Îi luăm și noi un cadou lu’ Mama Oli?

Crește inima în mine.

– Îi luăm, cum nu? Niște cercei, că tot o trăgeai tu de ai ei când te ținea în brațe?

– Nici să n-aud.

Până la urmă cădem la pace pe o geantă. Mergem la mallul vieții, întrăm într-un magazin cu ștaif, Catinca alege meticulos o poșetă și când s-o plătim întreabă foarte serioasă:

– Aveți și genți cu MineCraft?