– Cum reușești să te dezbraci numai în fața geamului? m-a întrebat acum vreo douăzeci de ani Sora cea Mică*.

Întrebare la care nu am răspuns nici acum, deși e în continuare pertinentă și valabilă, dat fiind că mi-o aduc aminte imediat ce-mi dau sutienul jos și realizez că sunt la geam. Atât pe plan local, cât și peste hotare.

Acasă, blocul nostru e înconjurat de verdeață și copaci și poți să juri că ai casa în pădure. Mă rog, într-o pădure prin care trec de-a valma motociclete, salvări, mașini de poliție și de pompieri, dar tot pădure se cheamă. Din cauza asta nici prin cap nu mi-a trecut să pun perdele. Și nici să mă sinchisesc foarte tare dacă mă dezbrac la geam sau în altă parte. Doar iarna, când copacii n-au frunze, văd uneori niște geamuri de la un bloc apropiat și mă deranjează numai că am o clădire în apropiere și nu-s complet izolată de copaci. whatever.

Numai că viața e așa cum e și nopțile astea stau mai mult cu ochii în tavan și pisica pe piept și îmi spun încetișor când să inspir și când să expir. Mai fac și exerciții din alea de mindfulness, când încerc să rămân cu mine și număr crengile de la geam, câte-s mici și câte mari, câte flori are orhideea, câte tablouri cu roșu în ele am pe pereți, din astea. Și, ce să vezi, de fiecare dată mă lovește ceva în ochi și numai azi noapte mi-am dat seama că singura fereastră pe care o văd eu de la geam e foarte-foarte luminată. Și de ce e ea foarte-foarte luminată? Pentru că nici ăia n-au perdele. Știu pentru că din patul meu i-am văzut apropiindu-se de ferestre și, credeți-mă, au geamurile tare curate.

Și-acuma: eu stau la doi, ei stau la patru. Eu n-am perdele, ei trebuie că văd tot ce fac eu. wtf, never mind, încă nu mă salută nimeni pe stradă, deci nu-i niciun pericol c-aș fi devenit celebră cu show-rile domestice de strip tease și m-am și îngrășat zece kile de când m-am mutat. Dar ei stau la patru, n-au perdele, și-i văd toți ăia care stau în blocul meu de la cinci în sus. Și uneori și eu de la doi, când nu dorm. Să știi toate astea și să nu-ți pui perdele în cultura noastră care cere și draperii groase ca să te aperi de ochii lacomi ai pensionarilor, asta înseamnă să fii relaxat.

You rock, neighbours, diseară o să ridic un pahar în cinstea voastră, poate o să mă și vedeți!

_______

*Sora cea Mică este sora mai mică a Surorii celei Mari, prietena mea din facultate. Împreună sunt Surorile. Dintre toți prietenii mei din facultate – multicei, toți foarte deștepți și relaxați, normal, alcoolul și pastilele will do that to you – s-a coagulat un grup mic și strâns, informal numit famiglia și din care vom ieși numai cu picioarele înainte sau fără capete. Din grupul ăsta fac parte Surorile și doamna doctor care iubește moartea, știe ea cine e.