Deplasare cu training. Multă lume.

– Să v-o prezint pe doamna, să vi-l prezint pe domnul…

– Aaaa, să v-o prezint pe doamna preoteasă!

Discuție pe șoptite:

– Ce frumos se recomandă doamna preoteasă… Înseamnă că dacă io-s director, nevastă-mea e doamna directoare!

Ceea ce-mi aduce aminte de tata.

Tata a fost secretar literar la Teatrul Tineretului, la Piatra-Neamț. Pe urmă a fost secretar general de redacție la ziarul local. Și, fiindcă așa era modelul, a fost și secretar de partid (funcție ale cărei prime beneficii erau ședințele lungi până la miezul nopții. Știam că dacă venea la 12 noaptea acasă cheaun, nu era beat, fusese la ședință, ori la BOB*, ori la COM**).

Moare bunicul meu, tatăl tatei. Era prin ’88, tata avea deja peste 40 de ani. Înmormântare, neamuri. Un unchi de-al tatei, fratele bunicului, bătrân ca lumea, se simte dator să fie acum șeful familiei și să facă puțină ordine. Așa că-l ia pe tata de după umeri și-l întreabă patern și îngrijorat, dar ferm:

– Ascultă, măi, Mircea, tu ai de gând să faci ceva cu viața ta? O să mai fii multă vreme secretar?

___

*Biroul Oamenilor de Bază

**Comitetul Oamenilor Muncii