Băi, ești edil la cap?

Edil. N-ai cum să n-auzi cuvântul ăsta. La radio, la teve, la ziar, în ședințe, la primărie, peste tot. Mie-mi iese în drum la radio, că asta fac vreo două ore pe zi, înainte și-napoi de la birou. Edilii în sus, edilii în jos. Ăia din Timișoara care voiau să dea anticoncepționale la ciori. Acum, ăla din Bistrița care face căsuțe la veverițe de 4600 de euro. Edilii din sectorul trei care asfaltează peste tot, numai unde nu trebuie nu. Edili în tot locul. Care mai de care mai năstrușnic, pe banii și nervii noștri.

Prin clasa a șasea am avut un simulacru de oră de educație civică. Am citit un text, parcă. Sau tov. dirigă ne-a zis: Edilii trebuie să aibă grijă de curățenia orașului. Apoi a venit întrebarea de verificare:

– Cine sunt edilii unui oraș? Să ne zică Xulescu.

– Edilii sunt gunoierii, a răspus Xulescu sigur pe el, pentru că, nu-i așa, gunoierii fac curat în oraș. Logică de fier, răspuns greșit. Clasa a râs, tov. dirigă s-a albit la gândul că tovarășii edili, membri activi în conducerea locală a Partidului mamă și tată au fost comparați cu niște gunoieri. În fine, momentul a trecut.

Dar de-atunci, ori de câte ori aud la radio edil, mă gândesc la răspunsul colegului meu. Niște gunoieri. De fapt, mai nasol, fiindcă de bine de rău gunoierii chiar fac treabă.

Edilii din sectorul meu, de exemplu, au început să construiască o fântână arteziană în fața (acum) fostului Cinema Gloria. Tot locul de jur împrejur era o ruină, o fântână arteziană era tot ce ne trebuia acolo. Era septembrie 2014. Înainte de noiembrie 2014, dacă asta ne spune ceva. Au început într-o joi. Au îngrădit repede-repede locul și au început cu pickhammerele. Săpau până în creierii nopții. Jur pe roșu. Sâmbătă la unșpe noaptea încă spărgeau asfaltul. Duminică dimineața ne-am dus să vedem care-i treaba. Niciun panou. Numai niște oameni foarte preocupați primprejur. Un domn în geacă de piele, clar șef peste ceilalți, ne-a explicat planul cu fântâna. Și că să stăm liniștiți, că o să fie gata repejor și ce frumos o să fie. E-adevărat, n-au mai săpat. Dar, pe măsură ce se apropiau alegerile (noiembrie 2014, a? se leagă acum, nu?), nu se mai grăbeau, ci mai degrabă s-au cam dat toți la fund. Arteziana vieții nu e gata nici azi. E doar o groapă vag cimentată, din care ies niște țepi de fier beton și niște stâlpi. Următorul pariu e că o să-i dea bice prin mai, înainte de locale. Dacă nu, mai avem parlamentarele din noiembrie. Și dacă nici atunci, să sperăm că o să plouă ceva mai mult să se umple castronul ăla cu apă și-atunci o să-i zicem lac, nu fântână. Ca să nu mai spun că habar n-avem câți bani o să coste toată distracția. Și ăsta-i numai un exemplu de nesimțire edilicească. Sunt altele și mai mari, care țin de drepturi ale oamenilor, de condiții de bază – canalizare, asfaltare, iluminat. Fiecare are câte o poveste dacă stai să-ntrebi lumea.

Atâtea dovezi de nesimțire, atâtea lucruri făcute fără cap acoperă orice decizie corectă sau inițiativă de bun simț. N-auzim de-ala bune, că n-au loc de alea rele. Edilii ăștia fac atâtea prostii că în curând o să ajungem să ne spunem „edil” când ne-njurăm:

Uite-l, mă, și pe ăsta, a parcat ca un edil! sau

Băi, ești edil, cum naiba să faci așa ceva??? sau

Băi, ești edil la cap????

Stați numai să vedeți.

(Publicat în Sereniti.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *