Îmi povestea mama cât de mult se agita ea când eram eu bolnavă pe vremuri:

– Slăbeam câte două kilograme pe noapte când aveai febră. Și se uita cu înțeles la mine.

Am încercat și eu, dar n-a ieșit niciodată. Ori de câte ori făcea Catinca câte una – ca toți copiii, numai noaptea și în weekend – mă suiam discret pe cântar înainte și după, dar nu observam nimic. Nu știu, poate n-oi fi eu mamă bună, sau poate beam câte ceva când se liniștea copila și știm cu toții că alcoolul îngrașă.

Până azi, în sfânta zi liberă de 1 mai. Am lăsat-o pe Catinca acasă singură, ca recompensă și ca semn că se face mare. Am ajuns în zece minute la birou, m-am și lăudat cu asta. M-am apucat de treabă.

Pe urmă am zis să văd ce face copilul. Am sunat o dată, n-a răspuns. Acuma, sunt lucruri pe care nu le știți și pe care nu pot să le spun încă, dar dacă nu răspunde, ori nu e nimic, ori e cel mai rău lucru. Prima dată n-a fost nimic. A doua oară n-a fost nimic. Am mai stat puțin. A treia oară când n-a răspuns am ridicat o sprânceană. Dar pe urmă n-a răspuns nici pe whatsapp, nu s-a albăstrit nici mesajul, n-a dat seen nici pe instagram, deși apărea online, și nici pe hangouts. După o oră de nerăspuns, am binecuvântat din nou ziua de 1 mai, am zburat până acasă (să mă ierte taximetristul căruia i-am luat fața și i-am arătat degetul) și-acolo direct în dormitor. Catinca citea. Dăduse telefonul pe mute ca să n-o deranjeze. Catinca nu dă niciodată telefonul pe mute ca să n-o deranjeze când citește, Catinca ar face orice ca să fie deranjată când citește.

Am bocit puțin, am pupat-o, am zburat înapoi la birou. Totul a durat patruzeci de minute. Când m-am dat jos din mașină, ceva era în neregulă. M-am uitat, se învârtise fusta pe mine. Puteam să bag două degete între bată și talie. Două kile? Pe puțin.

Beach body am, dar nu pot merge la plajă să mă relaxez. Aș bea ceva, dar nici asta nu se poate. Așa că mi-am comandat o rochie.