Trei secvențe, una la zece metri de cealaltă:

Secvența Unu: Doi angajați, voi presupune ai ADP sau ai Primăriei sector 1, că n-aveau semne distinctive, stau pe o stradă din centrul orașului București-capitala-țării-ești și se uită lung la o cutie cu pungi pentru rahat de câine, să mă scuze doamnele simandicoase și copiii. Pe urmă se uită pe un caiet și bifează ceva. Cutia are pungi în ea – checked. Mă uit și eu peste umărul lor, un desen frumos, cutiile sunt numerotate și-s multe, pe o parte și pe alta a străzii. Oamenii râd, se uită deja după următoarea cutie. Și nu știu dacă văd, ca și mine,

Secvența doi: o femeie mai degrabă tânără, îmbrăcată sport-dar-bine, fumează pe mijlocul trotuarului (asta zic numai așa, ca să vedeți că îmbătrânesc și mă acresc, ce, credeți că pe mine mă deranja când fumam eu pe stradă?) și-și așteaptă canișul. Domnul caniș termină de făcut ce-a avut el nevoie, dă de două ori cu labele din spate, doamna se uită și-l laudă cu un grețos „ia uite ce mare e!” și se cară amândoi. Nici prin gând nu i-a trecut să strângă, deși se afla între două cutii pline cu pungi

Iar dacă pe dumnealor nu mi-a trecut prin cap să-i fotografiez, am pozat

Secvența trei: o bancă pe care cineva a legat-o de gard ca să nu fie furată.