Ne-am reunit cu fanfară acu două săptămâni, cu lacrimi și tropăituri de fericire. Pe urmă fericirea s-a mai decantat și au ieșit la suprafață obiceiurile – mai vechi sau mai noi. A trebuit, așadar, să dăm milităria cea ruginită jos din pod, ca să luptăm cu niște întrebări pertinente de genul: de ce să-ți aduc eu ochelarii din cameră, tu ce ai de făcut, stai pe facebook? în mod tradițional considerate de societate impertinente. Sau: de ce să strâng? Sau, trecând de întrebări, să ne batem cu simplul, curatul și elegantul nu vreau.

– Auzi, cucoană, păi de unde crezi tu că am învățat eu să fac curat, spăl, calc, strâng după mine și, în general să fac ce-mi cer părinții fără scandal?

– Ăăăăăă.

– De la mama și de la tata. Cucoană, la zece ani ștergeam praful prin casă de strănut și-acuma, dădeam cu aspiratorul și câte și mai câte. Și nu ziceam nimic, nimic, nimic.

– Ia stai puțin, de la mama și de la tata, vrei să spui de la bibu și biba?

– Exact.

– Păi eu acolo nu făceam mai nimic.

– ?????

– Nu înțeleg, nu-s tot aceiași oameni? De ce pe tine te puneau să faci treabă și pe mine nu?

Dragi bunici din lumea-ntreagă, exact. Get your shit together, că pe la zece ani se prind și nepoții că ceva nu e-n regulă.