Care mamă e mai mamă

Catinca are în viața ei: două mame, un tată, două-trei bunici, un bunic, un bărbat cu statut incert (pentru ea) și o pisică. Ne-a pus ea singură pe categorii, pe măsură ce creștea. Eu, slavă cerului, sunt mama dintâi – mami. A doua mamă e Mama Oli, bona. Pe urmă, pe rangul doi, vin bunicile – una la Piatra-Neamț, una la București și una la Snagov (asta e mama bonei). Și pe urmă restul. Pe ultimul loc se bat ultimii veniți în viețile noastre, Ionuț și Șm.

Azi dimineață, cheaună de somn după aventura de-astă noapte (ganglioni inflamați, dus spital, diagnostic ok), se caută în ghiozdan și scoate o punguță transparentă de plastic, legată frumos, în cruce, cu o pămblicuță albă. Și-o pune pe genunchi și încearcă s-o netezească:

– Uite, mami, la mulți ani!

Până aici îi clar că eram deja cu ochii-bălți. O iau în brațe și-o sărut. Desfac felicitarea, o ceva gata făcut, o poezie și un desen pe care ei l-au colorat la școală, dar pe care Catinca l-a îmbunătățit, ca de fiecare dată.

– E foarte frumos, dragoste, zic și nu mint deloc.

– Acum să-mi dai o foarfecă și niște lipici, zice, să termin și buchetul pentru mama Oli.

– Dau, drăguță.

Mă uit la buchețelul de flori de hârtie pentru bonă. E mai frumușel și mai elaborat decât felicitarea pentru mine, dar nu mă sperii, că tot pe mine mă cheamă când nu-i e bine, nu pe mama Oli.

– Vai, zice, să-l termin azi la școală, că am muncit o mulțime la el! Pe urmă, cu impresia că ceva nu-i în regulă, face o pauză, se uită la mine și-mi spune: Da să știi că și la al tău am muncit. O oră-ntreagă. Mai stă un pic și cântărește, ca vânzătoarea de la aprozar care te place și-ți mai pune un pumn de cireșe: ba două.

Încă-s prima.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *