De vreo doi ani avem o doamnă care ne ajută la curățenie. Nu ne lăudăm, dimpotrivă, cred că asta întărește imaginea noastră de leneși domestici. Bun, de când a venit doamna femeie în casa noastră, viața ni s-a schimbat cu totul. Când vine ea e sărbătoare, ni se pare că trăim în viețile altcuiva, seara ne punem câte un pahar de single malt și oftăm a bine.

Doar Catinca a plâns puțin de nervi prima dată când a venit și-a țipat:

– O urăsc! E așa de curat că nu mă pot așeza nici pe pat!

Mă rog, a trebuit să doarmă undeva și până la urmă s-a așezat. Apoi s-a obișnuit și-a început să-i aducă ode:

– O iubesc, abia aștept să vină, iubesc atunci când e camera curată și așternutul nou!!

Ce mai, o încântare.

Ieri a venit iar doamna femeie. Am ajuns acasă, am pretins că am de trimis un mesaj urgent și-am fugit în dormitor. M-am întins pe pat și mă bucuram de curățenia din jur, în timp ce mângâiam încetișor cu amândouă mâinile așternutul curat. Și, când tocmai ajungem la concluzia că viața e în regulă, am auzit din sufragerie:

– O urăsc! O urăsc, o urăsc, o urăsc!

Mi-am folosit puterea strânsă în ultimele minute și m-am dus la ea:

– Ce-i, mititico?

– O urăsc pe F,. o urăsc! 

Catinca stătea cu Ramgo pe mână și lacrimi în ochi. 

– O urăsc! Face așa de bine curat că a scos toate jucăriile lui Șm de sub dulap. Și acum nu mă mai ascultă nu mai pot să fac dresură de dragoni și de lei siberieni!